Noul atac masiv cu rachete al armatei Rusiei asupra centralei Zaporojie din sudul Ucrainei, care a fost deconectată de la reţeaua electrică, ar trebui să ne pună pe gânduri. Mai mult decât amenințările unui atac cu arme nucleare propriu-zise, adesea aduse în discuţie doar pentru impresionarea audienţei, pentru că ambele tabere ştiu că nu se va ajunge la aşa ceva. Ucraina deţine în jur de 15 reactoare nucleare care ar putea deveni ţinte militare legitime, caz în care nici nu mai este nevoie de deschiderea arsenalului cu armament nuclear. Putem avea o catastrofă nucleară produsă cu arme convenţionale, iar atacanţii se pot spăla foarte uşor pe mâini şi pe conştiinţă, spunând că e vorba de o greşeală. Cu repetiţie. Şi astfel de lovituri nici nu ar duce la declanşarea celui de-al Treilea Război Mondial, dar ar produce efecte şi orori în mai multe ţări, pe termen lung, dezastrul adevărat neputând fi nici măcar măsurat. Nimeni nu va fi tras la răspundere.
Atacurile din ce în ce mai puternice şi mai apropiate de clădirile importante şi de depozitele de combustibil l-au făcut pe bună dreptate pe şeful Agenţiei Internaţionale a Energiei Atomice să iasă joi, 9 martie, la rampă şi să tragă un semnal de alarmă, întrucât ultimul atac a fost pe pragul unui dezastru. Se declara fericit că nu a explodat centrala de la Zaporojie, dar şi-a exprimat şi temerile că "într-o zi norocul ne-ar putea părăsi".
Din nefericire, armata rusă continuă să pună această presiune pe Ucraina şi pe ţările vecine, asupra cărora efectele unor astfel de explozii vor fi resimţite din plin. Recent, Rusia pare să fi masat forţe proaspete de luptă la Zaporojie.
Din nefericire, aceste centrale, destinate producţiei civile de energie electrică, nu au fost construite cu sisteme proprii de protecţie împotriva bombardamentelor.
Din nefericire, organismele internaţionale nu au şi probabil nici nu vor avea mână liberă să decidă ceva, nici măcar să instituie o eventuală zonă internațională de protecție în jurul centralelor nucleare.
Rămânem doar cu nădejdea ca norocul să nu ne părăsească totuşi, pentru că noi am simţit deja efectele unei astfel de greşeli, chiar dacă atunci nu a fost cu intenţie, la explozia de la Cernobîl. Ne ştim de atunci mai bolnavi, dar nu ştim cât, pentru că nu ni s-a spus niciodată adevărul. Plătim, fără să fi văzut vreodată nota de plată.
