Da, putem spune că trăim într-o urbe în care ne expunem tot mai mult riscului de a intra pe interzis. În ultimii ani, Galațiul sufocat de mașini, una dintre frecventele măsuri, supărătoare și derutante, dar luate sub pretextul fluidizării traficului, este... interdicția.
Pentru cineva care are fabrică de semne de circulație, măsurile care se tot iau în Galați de ceva ani încoace ar fi cu siguranță mană cerească. În orașul în care demolarea garajelor și conceperea de locuri de parcare nu țin nici pe departe pasul cu înmulțirea șoferilor și implicit cu cea a mașinilor, regândirea, resistematizarea traficului şi restricțiile apar cu o viteză pentru care nu știu cât suntem de pregătiți. Dacă Galațiul ar fi un oraș în care configurația străzilor să fie de așa natură încât interdicțiile să nu încurce și mai mult ițele, ori să fie de formă, ori să dea prilej poliției să mai taie niște amenzi, poate sensurile unice și-ar merita scopul declarat. Zeci de străzi, mai circulate sau mai puțin circulate, mai aglomerate sau mai libere, mai largi sau mai strâmte au fost ”binecuvântate” în ultimii trei ani cu indicatoare cu ”obligatoriu înainte”, ”interzis la stânga”, ”interzis la dreapta”. Greu de înțeles este de ce astfel de ițe s-au țesut pe străzi unde traficul nu avea de ce să fie fluidizat, pentru că nu prea e trafic. Și mai greu de imaginat este ca un șofer, chiar din Galați, dar nefamiliarizat cu un anumit cartier, să nu încalce regulile. Și de-a dreptul de neconceput este faptul că zone care de ani de zile sunt cu risc ridicat încă mai așteaptă să se facă ceva. Acum trei ani, se promitea un proiect de peste 5.000.000 de lei pentru semaforizarea inteligentă a străzii Traian. O arteră extrem de aglomerată, cu intersecții dificile, în care de prea multe ori s-au petrecut nenorociri. În așteptarea mega-proiectului, nici măcar un semafor provizoriu nu s-a ițit în planurile municipalității pentru a mai pune frână accidentelor din intersecția cu Radu Negru. În schimb, se ridică mașini din fața Spitalului Militar. Tot în chinuri s-a pus un indicator pe strada Portului, un limitator de viteză pentru bolizii care făceau curse infernale în fiecare noapte. Exemplele pot continua. Între timp, să urmărim cu grijă harta tot mai înroșită cu sensuri unice a Galațiului și să o învățăm pe de rost, ca atunci când ne facem un traseu să nu golim rezervorul orbecăind după ruta corectă. Și să avem grijă unde parcăm, pentru că în cartierele sufocate de sensuri unice, locuri de parcare nu sunt, dar, în schimb, putem pica în ispita de a bloca vreunul dintre multele garaje care încă mai stau în picioare. Acolo, proprietarii au drepturi și pe construcție, și pe calea de acces, care poate fi strada sau trotuarul. Noi, ceilalți, avem doar interdicții.
