Încoronarea Regelui Charles al III-lea ne-a reamintit, în felul ei, faptul că istoria merge înainte, cu regi și regine, cu fast sau cu sărăcie, cu calești aurite sau corturi montate de mulțimile entuziasmate în fața palatelor.
Ne-au fost date să percepem inclusiv pe meleagurile mioritice ecourile acestui eveniment important pentru monarhia britanică. Este de notorietate că Regele Charles al III-lea a făcut pentru România mai mult decât o mulțime dintre politicienii autohtoni care se bat cu cărămida în piept pentru ”binele poporului”. Cu modestie, pe vremea în care nu era ”decât” Prinț de Wales, Charles ne-a reamintit nouă, românilor, că avem o țară mai frumoasă decât sunteți tentați să recunoaștem, că virtuțile unei vieți simple, în armonie cu natura și cei din jurul nostru, sunt la fel de importante precum titlurile nobiliare.
Charles al III-lea a fost un veritabil ambasador al României, care s-a implicat în numeroase acțiuni de conservare și promovare a patrimoniului național. La aceasta a contribuit, după cum însuși Charles a mărturisit, fascinația pentru rădăcinile familiei regale britanice pe linie de sânge cu vechea nobilime transilvăneană. Mai în glumă, mai în serios, în promovarea turismului în România, unii îl pun pe Charles al III-lea cam pe același plan cu... Dracula! Și culmea, Charles chiar este unul dintre urmașii autenticului personaj istoric Vlad Țepeș.
Dincolo de asta, ceremonia încoronării Regelui Charles al III-lea ne-a reamintit vocația monarhiei de a fi continuatoare a tradițiilor multiseculare, de a se plasa cumva deasupra vremelnicelor patimi politice. Ne-a reamintit ceva și despre credință și valori, pentru că, în esență, ceremonia încoronării este una religioasă, în care sacrul este deasupra cotidianului profan.
Desigur, au fost și voci care au spus că monarhia este, în ziua de azi, o instituție ”desuetă”. Dacă este însă să ne uităm la zecile de mii de oameni care au ieșit pe străzile Londrei pentru a-l saluta pe Charles al III-lea, cu greu am mai putea vorbi despre ”desuetudinea” monarhiei. Încoronarea a transformat, din nou, Londra în ”centrul lumii” - miliarde de oameni, de pe toate meridianele - au urmărit la televizor această ceremonie plină de semnificații.
Odată cu ceremonia încoronării ne despărțim definitiv de epoca Elisabetei a II-a și pășim în noua epocă carolingiană. Sunt, desigur, multe provocări. Dar, așa cum am spus, istoria merge înainte.
