Ştiu, zâmbiţi amar şi-mi daţi dreptate. Cam aceasta pare să fie strategia lucrărilor - de reparaţii sau de investiţii - în urbea noastră
Azi se sapă - cu mai mult sau mai puţin entuziasm - şi-apoi treaba rămâne-aşa, neclintită, până pe la anul, când poate se astupă. Atenţie, am zis astupat, nu asfaltat, că nu merg cu pretenţiile aşa departe!
"Încetul, cu încetul, se fabrică oţetul", era cântecelul unuia dintre jocurile copilăriei mele. Încetul cu încetul se fac şi lucrările în Galaţi. Deşi ne considerăm regăţeni - adică nici prea moldoveni, dar nici pe departe munteni - când vine vorba să ne-apucăm de-o treabă, jur că avem ceva "ardelenesc" în noi. Adică şi ştim, şi vrem, şi putem… dar nu pricepem de ce-ar fi atâta grabă!
În fond, e bine că ne-apucăm de lucru! Triumfal! Cu postări pe Facebook din partea autorităţilor, cu felicitări, urale şi aplauze, de parcă am trimite direct nave în spaţiu! Apoi, entuziasmul se mai dezumflă. Hărnicia păleşte, iar lucrarea mai degrabă zace decât se face. Noroc că mai apar periodic postări despre cum "prinde contur" - Ah! ce le mai place expresia asta purtătorilor de cuvinte instituţionale. Doar că lucrarea "prinde contur" când ar trebui să fie (aproape) gata.
Şi uite-aşa (ne) trec lunile şi trec anii şi dă Dumnezeu şi constructorul să fie gata. Dar nici când pare gata, nu-i de fapt chiar "gata-gata"! Adică tot mai rămâne ceva nefăcut. Un căpeţel, oarece mai mare sau mai mic, după caz. Poftim dovadă: marea ctitorie de peste Dunăre, podul suspendat, are încă drumurile în lucru… Dar bine că s-a făcut obiectivul principal, podul!
Podul ca podul, dar ce să mai spun despre lucrările de reparaţii şi regenerare urbană a cartierelor? Că până se astupă gropile şi tranșeele făcute de constructori, uită bieţii locuitori de ce s-au săpat. Şi se întreabă dacă nu era cumva mai bine cu nişte surpări ori tasări cunoscute - măcar aveau deja harta lor în minte - decât cu unele noi…
Desigur, pricepe omul că lucrările în cartiere sunt contractate şi ar urma să fie executate în 48 de luni, adică patru ani! Dar trage nădejde că nu se vor desfăşura, vreme de patru ani, în acelaşi loc! Că o să se termine o porţiune din areal şi se va merge mai departe. Nu se va "ataca" regenerarea în trei zone ale aceluiaşi cartier, apoi se va abandona în speranţa că lucrarea se isprăveşte singură. Ori că se astupă gropile şi şanţurile singure, de ruşine. Măcar la anul, nu peste trei ani…
