Tragediile care au zguduit România în ultimele zile au trecut "ordonanţa austerităţii" pe planul al doilea al interesului public. Pachetul de măsuri prin care guvernul vrea să redreseze ţara va fi legiferat însă curând, în ciuda protestelor unor largi categorii de organizaţii, de la oameni de cultură la investitori străini. Mai mult, şi mai grav, ordonanţa nu cuprinde nicio măsură care să demonstreze bunele intenţii ale guvernanţilor, declaraţiile populiste nefiind acoperite de ceea ce este scris în actul normativ.
Poate prima şi cea mai importantă măsură ce ar trebui luată, de care guvernul nici nu pomeneşte în ordonanţă, este combaterea evaziunii fiscale, care în România a atins proporţii alarmante, de 30-35% din PIB, conform rapoartelor oficiale, însă probabil mult mai mare, dacă punem la socoteală ce "sug" din piaţă "industriile" care compun celebra sintagmă gălăţeană "sex, droguri, păcănele", minim sau deloc impozitate pe plaiurile mioritice.
Foarte interesant este faptul că, în contextul declanşării conflictului de muncă în Finanţe, sindicaliştii din sector au început să "dea din casă", sugerând că politicienii nu vor, de fapt, să rezolve problema evaziunii fiscale şi nici pe cea a colectării deficitare, pentru că le-ar dispărea (re)sursele care i-au transformat în "baroni". Bonus, în tragediile recente, mai toţi autorii (fizici sau morali) sunt strâns legaţi de politică, ba având funcţii publice prin orăşele pe care le controlează feudal, ba fiind afacerişti cu bube-n cap trecute cu vederea de cei de la putere, ba beizadele ale acestora, învăţate că au voie să facă orice, pentru că nu li se poate întâmpla nimic. Aşa că afirmaţiile finanţiştilor au un parfum serios de credibilitate şi e de aşteptat ca în cursul acestui conflict să mai aflăm ceva "secrete".
Ce fac, în schimb, politicienii ca să echilibreze bugetul fundamentat greşit din start? Îi suprataxează pe cei care-şi plătesc conştiincios taxele, pe cei care fac investiţii şi creează locuri de muncă, desfiinţează posturi existente doar pe hârtie, măresc povara fiscală pentru firmele private, prin preconizata creştere trimestrială a salariului minim, şi cel mai probabil vor majora TVA.
Să dăm un singur exemplu. Un retailer important a avut o cifră de afaceri de 2,3 miliarde de euro. Noul impozit introdus de "ordonanţă" îi va lua astfel 23 de milioane de euro. Departe de mine gândul de a-l plânge pe respectivul comerciant, va plăti, are de unde. Important e însă ce ar fi făcut cu banii ăştia, cam un sfert din ce reinvestea anual în ţară, care acum se vor cheltui pentru plata unor pensii speciale şi a unor salarii de sinecurişti. În mare, ar fi cumpărat mai multă marfă de la mici producători români, ar fi deschis câteva zeci de magazine noi în oraşe de provincie, pentru care ar fi folosit firme româneşti de construcţii, ar fi angajat câteva sute sau mii de români din acele localităţi sărace.
Dar toate astea nu le vom afla din discursurile înflăcărate ale politicienilor împotriva capitaliştilor care sug sângele poporului, pentru că le-ar cam şifona priza la public...
