Modernizarea de pe Domnească sufocă în continuare centrul oraşului, fără ca ritmul de lucru să se accelereze în vreun fel. Doi, trei muncitori, ici şi colo, taie pavelele de granit şi se străduiesc să le aşeze frumos pe secţiunile deja ajunse la partea de finisare, dar, pe zona unde de-abia a început demolarea, mai e mult de lucru. Dincolo de calitatea materialelor şi de culoarea aceasta gri-murdar, de care nu scăpăm în niciun fel, pavelele cu pricina, care prin alte zone modernizate, precum Potcoava de Aur, deja au fost înlocuite parţial, fiindcă s-au spart rapid, alunecă înfiorător în condiţii de ploaie sau zăpadă. Mult mai mult şi mai periculos decât pavelele de ciment în două culori, existente anterior.
Evident, chestiunea nu este o problemă pentru edili, că dumnealor, de la cel mai mic angajat din Primărie, până la primar, nu merg pe jos prin oraş. Au mai mers un pic în campania electorală, dar de-acum, gata, s-au refugiat din nou în scaunele moi şi confortabile de la birouri şi din maşini. Dar să spunem că, de dragul aspectului frumos, tolerăm şi alunecuşurile de granit nou-instalate, deşi s-a văzut clar, în celelalte zone unde au fost instalate în ultimii ani, că nu sunt nici durabile, nici practice.
Dar ce te faci cu bordurile? A fost mare agitaţie printre gălăţeni când au constatat că se schimbă bordurile de pe Domnească, nişte borduri imense, durabile, care, practic, nu au moarte, putând fi foarte bine curăţate, poate un pic şlefuite şi reinstalate, cu unele, e adevărat, tot din granit, dar mult mai subţire şi care, prin unele locuri, sunt deja ciobite, deşi nici nu au fost fixate ca lumea pe poziţii. De ce, se întreabă cititorii şi ne întrebăm şi noi. Care este logica? În afară de culoare, care este un pic diferită, dar, să fim serioşi, un gri e până la urmă tot gri, nimic nu le recomandă pe cele noi. Bordurile vechi ar fi putut foarte bine să contureze bătrâna stradă Domnească, conferindu-i, poate, şi un aspect un pic mai apropiat de cel istoric, dacă tot pretindem că vrem să menţinem aerul de epocă al zonei.
Unii ar spune, poate, că bordurile sunt un non-subiect şi că avem lucruri mai importante de dezbătut. Perfect de acord. Dar toate micile amănunte pentru care nu primim răspuns formează un tot care, cumulat, se concretizează într-o prăpastie din ce în ce mai mare între aleşi şi alegători. Şi, ţinând cont că, totuşi, 2024, rămâne încă an electoral, chiar dacă primele două scrutinuri au trecut, poate nu ar fi rău să-şi amintească şi domnii politicieni că este oportun şi indicat să răspundă întrebărilor legitime ale oamenilor.
