Chiar dacă este încă august și stațiunile sunt pline de turiști dornici să-și încarce bateriile pentru următoarele luni din an, nu pot să nu mă gândesc că în aproximativ trei săptămâni clopoțelul va suna din nou deschiderea unui nou an școlar. În fiecare an în această perioadă îmi vin în minte emoțiile pe care le trăiam, alături de colegii mei și de părinți, la fiecare nou început. Lucrurile erau altfel atunci. Devenise o tradiție a acestei perioade pregătirea cărților și a caietelor pentru școală, primirea de hăinuțe și încălțăminte noi și așteptarea cu sufletul la gură să ne revedem colegii și să ne cunoaștem profesorii.
Era o mândrie să fii elev. Acum, în era „României educate”, valorile s-au schimbat. Chiar dacă școala se deschide cam în aceeași perioadă ca în anii din urmă, emoțiile nu mai au aceeași intensitate. Acum, școlarii abia așteaptă să treacă pragul unității de învățământ pentru a-și etala noul mobil primit în vacanță, adidașii ultima fiță care au costat o căruță de bani și hainele de firmă cumpărate pentru începerea școlii. Cât despre nerăbdarea de a intra în clase și de a-și revedea colegii pentru a-și împărtăși impresiile de vacanță, nu mai încape vorbă. Cine mai e interesat acum să povestească despre mare sau munte, când atracția principală e noul iPhone al colegului, care devine imediat vedeta clasei.
Și dacă nostalgia vieții trecute de elev are la bază și zilele dinaintea deschiderii anului școlar când umblam prin librării după rechizite, acum și acest obicei s-a adaptat modei. Pentru mine, ca părinte cu copii la școală, amintirea frumoasă în care mergeam cu mama să îmi achiziționez cele necesare pentru școală s-a transformat într-un stres total.Ca să trimiți la școală cu cele necesare îți trebuie cel puțin 400 de lei. Căci de la ghiozdan, până la creioane și carioci, totul trebuie cumpărat în fiecare an. Și pentru că nu aș vrea să las aceste pregătiri pe ultima sută de metri, am dat iama prin câteva librării din zona în care locuiesc, spre a prospecta piața. Nu mică mi-a fost mirarea să constat că bieții părinți sunt derutați de prețurile foarte mari, debusolați și îngrijorați de faptul că își vor da toate economiile pe rechizitele școlarului din familie. Deși în România învățământul este gratuit și obligatoriu până în clasa a XII-a, nimic nu este gratuit.
Elevul de azi nu primește de la școală decât o listă interminabilă de materiale pe care trebuie să le achiziționeze pentru fiecare obiect în parte. Căci pentru un învățământ de calitate, avem nevoie de resurse materiale de calitate....la prețuri care echivalează cu jumătate dintr-un salariu. Dar nu ne rămâne de făcut decât să ne adaptăm vremurilor și să ne rugăm lui Dumnezeu să fim sănătoși să putem munci pentru a acoperi nevoile școlarului și pe-ale noastre.
