6.168.642 și 5.339.053 sunt două numere alese deloc la întâmplare. Orice elev de gimnaziu îți poate spune că unul dintre ele este mai mare decât celălalt. Matematica elementară spune că 6.168.642 este mai mare decât 5.339.053, iar calculul matematic trebuie să fie, și este!, universal valabil, și la Washington, și la Londra, și la Varșovia sau Paris, chiar și la Moscova, unde nimic nu pare să fie cum ar trebui.
Numai că, pentru o bună parte dintre români, matematica asta ar fi greșită și 5.339.053 este mai mare decât 6.168.642, este mai „suveranist”, mai „bun”, mai „cinstit”, mai „iubitor de țară și popor”, mai... de toate.
Regula votului democratic, de asemenea, este aceeași peste tot și spune că acela care are +1 față de adversar este câștigător. În România s-a votat democratic. Au stat toți cu ochii pe noi ca pe butelie și s-a votat corect, s-a numărat corect, s-a ales corect, matematic. Ca o ironie a sorții, a ieșit învingător chiar matematicianul fost medaliat cu aur la două olimpiade internaționale. Și a câștigat nu cu +1, nu cu +10 sau cu +100, ci cu +829.589. Însuși „5.339.053” a recunoscut acest lucru și l-a felicitat pentru victorie pe „6.168.642”, după anunțul triumfalist și complet greșit matematic pe care-l făcuse imediat după închiderea urnelor.
Ce s-a întâmplat începând de a doua zi, cu chemarea la proteste și cu contestație depusă la Curtea Constituțională, în care practic a negat tot ce recunoscuse înainte, asta este foarte greu de înțeles. „5.339.053” ieșise pentru un scurt moment din bula lui și văzuse realitatea cifrelor, după care i-a părut rău (sau i-a fost frică?) și s-a băgat la loc în bula lui.
Cam despre asta este vorba în România de după alegerile prezidențiale, s-au format două bule care par ireconciliabile și care, atunci când se ciocnesc, fac explozie, se împroașcă cu venin și cu miștouri, fac orice, numai pace nu. Faza dialogului civilizat, a schimbului elegant de opinii, a apus și s-a ajuns la amenințări, invective, josnicii, fiecare bulă fiind convinsă că cealaltă bulă este manipulată, vândută ori cumpărată (după caz) de globaliști, soroșiști, ruși, americani, francezi, polonezi sau de... dacii care au fost în tot și în toate și care ar fi dat naștere inclusiv limbii latine.
Va fi extrem, extrem de greu să facem din nou pace cu noi înșine, cu cei din jur, cu familia, cu vecinii sau cunoscuții care au votat altfel. Nu că am fi fost prea uniţi până acum, dar cel puțin înainte aveam un dușman comun, bine definit, cum a fost comunismul sau, de exemplu, rușii în timpul Războiului Rece. Spuneam toţi, în şoaptă, bancuri cu aceleaşi personaje. Acum, e liber la duşmani, după cum e şi la prieteni, iar fiecare rămâne în bula lui, fie ea reală sau virtuală.
Dar, în toată această nebunie a bulelor în care trăim, știți ce mi se pare curios? Că nu mai aud un banc bun cu Bulă, la care să râdem cu toții, indiferent de ce parte a... votului ne-am afla. O fi murit Bulă, de am uitat toţi să zâmbim?
