S-a tot bătut monedă, în ultima perioadă, am scris şi noi de mai multe ori, pe deficitul bugetar şi cum va trebui, cel mai probabil, să ne sacrificăm tot noi, ăştia buni contribuabili, care ne plătim taxele până la ultimul leuţ, pentru a acoperi gaura, ca să nu dea ţara faliment. Încă nu se ştie ce va decide viitorul guvern, dar parcă tot nu-mi vine să cred că se va merge pe eficientizarea încasării taxelor existente, fiindcă este clar că aici stăm extrem de prost.
Dincolo de suma uriaşă de TVA neîncasată, mai sunt alte zone comerciale unde evaziunea este normalitatea, iar respectarea legii, excepţia. Spun asta cu toată responsabilitatea şi cu experienţa de jurnalist care a acoperit domeniul economic ani de zile, mai ales zona de colectare taxe şi impozite, dar şi cu ochii deschişi ai unui cetăţean responsabil, care este atent la ce se întâmplă în jur.
Dacă, în majoritatea lor, vânzătorii, chiar şi cei de la buticuri mai mici, s-au obişnuit să dea bon de casă la cumpărături, există încă multe zone - vezi vânzarea de pâine, de exemplu - unde comportamentul este mai degrabă de economie gri. Pe de altă parte, industrii precum transportul auto de persoane (la marfă nu mă pronunţ, deşi am dubii că acolo or merge toate ceas) sunt campioane la netaxare. Altfel, de ce nu i-ai da omului bilet, dacă se urcă în microbuzul/autobuzul tău şi-ţi plăteşte contravaloarea cursei? Simplu, pentru că, din 20 de călători, declari şi plăteşti taxe pentru cinci, iar restul intră direct la capitolul profit.
În contextul în care o călătorie Galaţi - Bucureşti, spre exemplu, a ajuns să coste şi cu microbuzul cât costă cu trenul, iar SNCFR şi companiile private de transport pe calea ferată eliberează bilete pentru toată lumea, de ce spre zona de transport rutier nu se îndreaptă oare ochii organelor de control? Oare nu cumva persoane din ministerul de resort sau din zona de control fiscal au vreun interes ca aceste zone să rămână în economia gri? Nu există nicio justificare a atitudinilor de genul "nu dăm bilet decât la cerere". E ca şi când eu m-aş duce la supermarket şi ar trebui, de fiecare dată, să-i cer casierului bonul de casă. Nu este treaba clientului să ceară biletul, transportatorul trebuie să i-l dea. Punct.
Cât despre clienţi, şi ei trebuie să ştie că, dacă nu au biletul, nu pot demonstra, la nevoie, că au fost pasageri în cursa respectivă (în cazul în care li se deteriorează sau pierde bagajul, dacă sunt implicaţi într-un accident de circulaţie cu urmări neplăcute etc). Atitudinile de genul "nu mă interesează", "nu am nevoie de bătăi de cap" etc sunt păguboase, fiindcă bugetul acela în care ar trebui să se ducă taxele ne priveşte pe toţi. Şi, la o adică, tăierile bugetare tot pe noi ne vor ustura întâi. Că evazionişti au existat de când s-au "inventat" bugetele, mereu au dus-o bine şi, indiferent de vremuri, tot în picioare au picat.
