În fiecare an se întâmplă la fel! Nominalizarea gălăţenilor care merită Premiul municipiului Galaţi sau suprema recunoaştere de a fi declaraţi Cetăţeni de Onoare ai oraşului se transformă în Consiliul Local într-un circ ieftin care-mi presară amar în suflet. Mă gândesc adesea că, dacă ar şti cum, cine şi mai ales de ce sunt propuşi pentru premiere, merituoşilor Galaţiului nu le-ar mai trebui nici florile, nici ambalajul de laude false, nici diploma. Băşcălie ieftină, superficialitate şi dezinteres - asta au arătat aleşii Galaţiului la şedinţa Consiliului Local.
În loc să fie un moment de veritabilă recunoaştere a valorii oamenilor care ne reprezintă, acordarea titlurilor de Cetăţean de Onoare al Municipiului Galaţi şi a Premiilor municipiului Galaţi s-a transformat într-un act derizoriu. Absurd, câţiva aleşi au „subtilizat” buletine de vot cu numele premianţilor. Mai trist, unii au votat împotrivă sau şi-au anulat votul care consfinţea recunoaşterea morală a meritelor unor elevi olimpici, studenţi remarcabili, sportivi cu performanţe, pe scurt, a unor valori”. Vă sună cunoscut? Nu e de mirare, aşa scriam în noiembrie 2009 despre şedinţa Consiliului Local în care aleşii s-au târguit ca la piaţă pentru a-i decerna titlul de Cetăţean de Onoare unei campioane pe care Galaţiul n-a meritat-o şi n-a ştiut să o păstreze: gimnasta Ana Porgras!
În noiembrie 2010, după ce li s-a atras atenţia că o minimă recunoştinţă ar fi fost să i se acorde un premiu echipei de fotbal Oţelul Galaţi, aleşii au introdus ad-hoc pe listă numele antrenorului Dorinel Munteanu. Şi s-au „încăpăţânat” să-i acorde Premiul municipiului Galaţi, deşi au fost avertizaţi că nu va veni nimeni să ridice diploma şi florile, fapt care s-a şi întâmplat. Povestea s-a repetat jenant şi joi seara când aleşii au „uitat” iar de Oţelul şi de performanţele sale. Includerea ad-hoc pe lista Cetăţenilor de Onoare a antrenorului şi a căpitanului Sergiu Costin nu scuză „amnezia” de a nu fi fost propuşi de la bun început. Nu contest meritele viitorilor Cetăţeni de Onoare ai Galaţiului – Florin Piersic şi George Motoi – dar mă întreb totuşi care e legătura lor cu Galaţiul? Şi mi se pare bizar să vedem până la Cluj ori la Brăila, dar să nu „batem” cu privirea în curtea noastră de performeri?
Incredibil, dar adevărat, câţiva aleşi au găsit de cuviinţă să se împotrivească la acordarea Premiului municipiului Galaţi – o distincţie modică pentru performanţele lor – elevilor Mihai Răcoreanu – multiplu medaliat internaţional - şi Dan Dănăilă – multiplu medaliat cu aur la olimpiade! Oare ştiau stimaţii aleşi care s-au abţinut ori au votat împotrivă cine sunt aceşti tineri? La fel au făcut şi în cazul multiplei camioane Andreea Marcovici! Absurd, dacă n-ar fi foarte trist. Bizar, aleşii n-au avut nicio problemă să acorde aceeaşi distincţie firmei care a lucrat atât de bine la clădirea pentru persoane fără adăpost încât le-a căzut oamenilor tavanul în cap!
De fapt, n-ar trebui să ne mirăm de o asemenea atitudine a aleşilor. În lumea politică băştinaşă, din păcate, onoarea este adesea negociabilă, traficabilă, oferită ca troc ori de închiriat, în funcţie de interese, putere şi bani. Iar noi rămânem cu umilinţele.
