Trăim, fără îndoială, în epoca în care urâtul face legea. Nu e vorba doar de o scădere a standardelor, ci de o adevărată transformare a urâtului în artă, în modă și chiar în stil de viață. De la galeriile de artă până la rafturile din magazine și, mai îngrijorător, până la modul în care ne comportăm zilnic, totul pare să fie din ce în ce mai lipsit de filtre și de bun-gust.
Să ne uităm la modă. Dacă o haină nu e ruptă, decolorată, strâmbă sau, în general, dacă nu arată de parcă a fost scoasă din gunoi sau purtată 50 de ani, parcă nici nu e considerată cool. S-a ajuns la o estetică a neglijenței, unde scopul pare să fie acela de a șoca sau, mai simplu, de a arăta cât mai puțin efort. Hainele acoperă din ce în ce mai puțin, iar decența devine, încet-încet, o noțiune depășită.
În arhitectură, schimbarea este la fel de vizibilă. Casele și blocurile noi renunță la ornamente, la detalii tradiționale și la elemente care spuneau o poveste, în favoarea unor pereți gri, goi și funcționali. Minimalismul a devenit un standard. În locul culorii și al căldurii, vedem o monotonie rece și impersonală, care nu inspiră nimic altceva decât eficiență și uniformitate.
Nici muzica nu a scăpat. Melodia fină și versul inteligent sunt, adesea, puse în umbră de zgomotul puternic, de sunetele care te zguduie din toate oscioarele și de versurile din ce în ce mai vulgare. Pare că muzica de succes trebuie să fie, în primul rând, agresivă și să aibă impact fizic imediat, chiar dacă nu îți oferă nimic de gândit sau de simțit pe termen lung.
În artă, situația este de-a dreptul absurdă. Exemplele sunt celebre: o banană lipită cu bandă adezivă de un perete vândută pe sume astronomice sau un bideu expus într-o galerie ca operă de artă. Scopul acestor opere nu mai este să te impresioneze prin frumusețe sau măiestrie, ci să te șocheze prin absurditate. Arta a devenit mai mult despre provocare și statement decât despre creație și estetică. Oricine poate fi artist, chiar nu mai e o chemare?!
Dar cel mai îngrijorător este că acest trend al urâtului s-a mutat din obiecte în comportamentul nostru. Nu mai e la modă să fii civilizat, politicos, manierat. Acum e autentic să mănânci pe fugă, să plescăi, să râzi tare cu gura plină și să ai conversații zgomotoase și triviale, fără să ții cont de cei din jur. Oamenii confundă adesea lipsa de maniere cu autenticitatea, crezând că a fi natural înseamnă, de fapt, a nu avea niciun filtru.
Pare că, în fiecare generație, am alunecat din rău în mai rău. Am renunțat la ceea ce era frumos și elegant în favoarea a ceea ce este șocant și comod. Dacă nu ne oprim să reflectăm la asta, riscăm să ajungem într-o societate în care bunul-gust va fi considerat o ciudățenie, iar urâtul, banalitatea și grosolănia vor fi noua normalitate. Poate că e timpul să ne amintim că frumosul nu este o slăbiciune, ci o formă de respect - față de noi și față de ceilalți.
