Barometrul INSCOP, dat publicității pe 29 ianuarie 2026, nu este doar un set de cifre reci, ci un adevărat certificat de deces pentru încrederea populației în instituțiile democratice.
Într-o Românie în care Biserica (64%) și Armata rămân singurele repere de stabilitate, Parlamentul, Guvernul și, mai ales, Justiția au ajuns la coada clasamentului, sub pragul penibilului de 20%. Nici nu este de mirare acest rezultat într-o țară în care moralul cetățenilor este la pământ, strivit sub bocancul unor promisiuni electorale care s-au volatilizat înainte ca cerneala de pe buletinele de vot să se usuce.
Ne amintim cu toții mobilizarea titanică de la prezidențiale. A fost o luptă epuizantă pentru a-l aduce pe Nicușor Dan la Cotroceni, omul care ne asigura, cu zâmbetul pe buze, că „nu vor fi creșteri de TVA”. Ce a urmat? Un duș rece - sau, mai degrabă, un îngheț fiscal. TVA a sărit de la 19% la 21%, iar primele măsuri de așa-zisă reformă au lovit exact în categoriile cele mai vulnerabile: mame, bolnavi cronici, persoane cu handicap și pensionari. Reacția președintelui? Un ridicat din umeri, un sec „e hotărârea Guvernului”, de parcă domnia sa ar fi un simplu turist la Palatul Cotroceni.
În paralel, premierul Ilie Bolojan a preluat frâiele cu amenințări despre „tăieri și spânzurări” în administrația publică. Realitatea anului 2026? Zero reforme. Ba mai mult, sfidarea a atins cote greu de suportat: în timp ce populației i se cere să strângă cureaua până la sufocare, deputații și-au votat singuri un buget cu 12% mai mare decât în 2025.
Despre Justiție nici nu mai e loc de speranță. Un subiect prea sensibil, prea amânat, prea compromis. Între timp, cetățenii au mai primit alte lovituri: liberalizarea pieței energetice, majorări de 70-80% ale impozitelor pe locuințe și clădiri, creșteri de taxe pe mașini. Din nou, promisiuni de reforme în Justiție și administrație. Rezultatul? Zero.
Iar când nemulțumirea explodează, reacția statului nu este introspecția, ci sancțiunea. De Ziua Unirii Principatelor Române, la Iași, huiduiala a fost amendată cu 28.000 de lei. Traducere liberă: dacă te minte statul, taci; dacă te jecmănește statul, taci; dacă te simți trădat, plătești amendă.
Și atunci, în ce să creadă cetățeanul? În Parlament? În Guvern? În Justiție? Când statul îți ia ultimul leu din buzunar și îți răspunde cu promisiuni goale și procese-verbale, refugiul devine firesc. Rămâne Dumnezeu. Nu din habotnicie, ci din disperare. Așa că Doamne-ajută!
