„Dumnezeu nu dă omului mai mult decât poate duce”. Oare zicerea asta o fi valabilă şi în cazul autorităţilor? În fond, şi ele sunt (tot) oameni! Iac-aşa mă întrebam - mai în glumă, mai în serios - vineri, când Galaţiul a intrat sub „ameninţarea” unui nou Cod galben de viscol, ninsoare şi gheţuş.
„Poate că Dumnezeu are o părere mai bună decât noi despre autorităţi”, încercam să mă conving. Adevărul este că, la cât de smerite şi de rugătoare se arată oficialităţile pe la marile praznice ortodoxe, la cât de mari şi evlavioase sunt crucile pe care le bat… ai putea să juri că-s desprinşi din icoană. Să creadă oare Cel de Sus că-s la fel de operative şi în practică pe cât de cucernice se-arată la slujbele cu public?
Na, iată cum fac păcate fix acum, când ar trebui să ne lepădăm de trufie, de pizmă şi de răutate. În pragul Postului Mare, fie-mi iertat.
Acum, serios analizând: nici nu ieşisem din nămeţii Codului portocaliu de vreme rea şi meteorologii dăduseră „alarma” de Cod galben. Care se putea transforma într-unul portocaliu, la o adică! Păi să nu te ia cu nelinişti şi îndoieli? Cod galben de viscol şi ninsoare peste rămăşiţele unuia portocaliu ne trebuia nouă? Noroc că elevii erau deja în vacanţă, deci nu mai intra nimeni în orar online.
Doar că, de data asta, vremea nu ne-a mai pus atât de mult şi de repede la încercare. Din fericire, n-a fost mai rău decât au prognozat meteorologii, cel puţin în zona noastră. E drept, s-a aşternut pe alocuri strat nou de zăpadă, dar nu s-au înfundat străzile mai rău decât au fost sau erau deja. N-am avut drumuri blocate, n-am avut probleme majore precum judeţele Brăila sau Buzău. Nu ştim să fi rămas cineva izolat prin omăt şi să trebuiască să fie salvat.
Desigur, ne bucurăm că autorităţile au transmis tot timpul asigurări că sunt în dispozitiv, gata să intervină. Şi, cine ştie, poate că erau chiar mai bine mobilizate şi mai antrenate să intervină decât s-au dovedit miercuri, când s-a dezlănţuit iarna. Dar eu mă bucur că n-a fost nevoie să ne dovedească nimic. La faza asta le cred pe cuvânt!
Acum, ideal ar fi să dovedească de strâns zăpada înnegrită de pe la colţul trotuarelor, trecerilor de pietoni şi ale refugiilor de transport. Dacă nu, o „dovedesc” sperăm soarele şi temperaturile pozitive, prin topire.
Până atunci, Galaţiul rămâne aşa cum îl ştim: pe-alocuri alb, pe-alocuri negru, cu mult gri şi mai murdar decât ar merita… Nici nu vreau să mă gândesc, privind zăpada înnegrită, cât de curat e aerul pe care-l respirăm.
