„La anul va fi cu totul altfel!”, aşa li s-a promis zecilor de gălăţeni care au înfruntat, la începutul lui 2011, gerul cumplit, ceaţă lăptoasă până la pământ şi umezeala pătrunzătoare până în măduva oaselor şi au făcut Revelionul pe esplanada Casei de Cultură a Sindicatelor şi care, în loc de spectaculoase focuri de artificii au luat, la fel ca mine, o spectaculoasă „ţacă”. O, da, şi intrarea în 2012 chiar a fost altfel!
Adică n-a mai fost nimic, nici măcar o pocnitoare din artificiile în valoare de 1.500 de euro cu care ar fi trebuit să salutăm intrarea în 2011. Sunt sigură că acolo unde au petrecut - cum se spune - „noaptea dintre ani” autorităţile degrabă amăgitoare şi lesne uituce s-au simţit foarte bine şi au avut şi focuri de artificii şi de toate! Ei las’, că şi noi ne-am tot distrat, fiecare cum a putut.
Eu, de exemplu, m-am uitat cum dansează manele, graţios ca ursul, doctorul Nicolae Bacalbaşa, candidatul USL la preşedinţia Consiliului Judeţului, în paralel cu muzicile şi dansurile de la Becalion, Vanghelion şi OTV-lion. Reality-show o să iasă anul acesta la şedinţele Consiliului Judeţului, nu alta! Dacă vindem „producţia” la vreun canal tv ne-am scos din foame.
Ştiu ce-o să-mi spuneţi, că de focuri de artificii îmi arde mie când ne urlă criza şi şomajul în buzunare, când impozitele de tot felul cresc să ne sufoce, iar euroiul se duce de-a berbeleacul în cap? Când doctorii ne pleacă disperaţi de sărăcie şi de lipsuri peste hotare, când nu sunt bani de medicamente şi se moare cu zile prin spitale?!
Când n-avem Primărie, dar plătim chirie pe un fost… cuibuşor de nebunii cu fetiţe, când ne căsătorim la un parter de bloc şi ne pozăm cu tramvaiul, în loc de Eminescu, fiindcă e vai de Starea noastră Civilă?
Când Apaterm dansează năuc pe muchie de cuţit şi atârnă de aţa falimentului iar partidele şi politicienii trag de gigacalorie şi de distribuţia ei ca de elasticul brăcinarilor? Numai că, dacă se rupe gumilasticul, tot noi, gălăţenii racordaţi la sistemul centralizat de încălzire, rămânem în dosul gol şi înfrigurat şi o să ne încălzim cu duşuri reci.
De distracţie mă roade pe mine dorul când şoselele-s găurite şi ciuruite de cât au ISPĂ-şit cu prelungiri cu tot şi începe marea asfaltare pe credit ipotecar?
Chef îmi trebuie mie când artiştii şi salariaţii de la Teatrul Muzical „Nae Leonard” joacă forţat, din noiembrie încoace, într-o tragi-comedie absurdă regizată de autorităţi, iar demisionarul director Florin Melinte e la fel de prezent şi trage sforile în instituţie ca şi pe vremea manageriatului său?
Artificiile mă preocupă când de Serbările Galaţiului ne-am „întunericit” şi pe străzi şi în suflete?
Revelionul în stradă e singura mea grijă când ni s-au rărit poliţiştii de la frontieră până la comune şi nu ne mai simţim siguri nici în propriile noastre case?
Ei bine, nu! Nu mai vreau nici distracţie în stradă, nici show, nici focuri de artificii sau bombardele, nu mai vreau nimic! O să le avem pe toate, că 2012 e an electoral!
