Acum cinci ani, sărbătoream cu fast intrarea în Uniunea Europeană. Chiar şi cei mai sceptici dintre sceptici se bucurau, la început de ianuarie 2007, de nou câştigata libertate de a călători în spaţiul UE, de potenţialele avantaje ale statutului de membru. Şi dacă, cinci ani mai târziu, avantajele se văd şi nu prea, cu libertatea de a călători am rămas. Iar sentimentul de a nu mai fi ţinut la graniţă e unul plăcut, să recunoaştem.
Dincolo de asta, cel puţin conform analizelor socio-economice, românii şi vecinii lor de la sud, bulgarii, sunt dezamăgiţi de ceea ce le-a adus aderarea la UE. Parţial, pentru că îşi doreau poate prea mult, văzând uniunea ca pe un fel de Zâna Măseluţă. Pe de altă parte, pentru că aderarea a presupus şi restricţii şi reguli cu care nu eram obişnuiţi. Cu toate acestea, potrivit Mediafax, în ciuda unor limitări pe piaţa muncii care încă mai afectează România şi Bulgaria, aderarea le-a permis doritorilor de muncă de aici să-şi facă un rost prin ţările cu state mai vechi în Uniune. Astfel, muncitori în construcţii sau infirmiere care îngrijesc persoanele în vârstă au trimis familiilor lor din Bulgaria 680 de milioane de euro şi celor din România 2,7 miliarde de euro, în perioada ianuarie-octombrie 2011.
Pentru aceste două ţări, aflate printre cele mai sărace din Europa, intrarea în UE a fost însoţită de fonduri structurale importante: 6,67 miliarde de euro pentru Bulgaria şi aproape 20 de miliarde pentru România, puse la dispoziţie în perioada 2007-2013 şi din care, evident, mai avem de cheltuit. În afară de acestea au fost şi ajutoarele pentru agricultură, în valoare de 13 miliarde de euro. Intrarea în spaţiul Schengen şi trecerea la moneda euro nu s-au dovedit însă a fi nişte nuci uşor de spart nici pentru guvernele româneşti, nici pentru cele bulgăreşti. La finele anului trecut, când discutarea aderării celor două ţări a fost din nou amânată, pentru 2012, guvernul olandez a invocat rezultatele nesatisfăcătoare ale luptei împotriva corupţiei şi crimei organizate în explicarea opoziţiei sale.
Olanda a rămas singurul stat UE care se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Dar înainte de a-i condamna pe olandezi că nu ne vor, poate ar fi bine să aruncăm o privire mai critică în ograda proprie. De la UE vin bani pentru subvenţii, dar ei nu ajung în teritoriu, la fermieri, potrivit graficelor de plată anunţate. N-am reuşit, în cinci ani, să terminăm decât câţiva kilometri de autostradă, şi aceia cam prost făcuţi.
Şi noi, şi bulgarii avem încă probleme mari cu lupta împotriva clanurilor mafiote, a contrabandiştilor – vezi numai capturile recente de ţigări din judeţul nostru şi descoperirea unei fabrici clandestine de pseudo Viceroy - şi falsificatorilor de produse şi bani şi împotriva piraţilor informatici care, până mai ieri, atacau băncile de prin marile capitale ale Europei, dar care, după ultimele semnale, s-au refugiat acasă şi acum pun pe bigudiuri nervii clienţilor români ai băncilor. Nu ne merge încă bine în UE? Adevărat. Dar asta pentru că nu ne merge sigur bine aici, la noi acasă. Aşa că poate n-ar strica să ne scoatem întâi gunoiul din grajdul propriu şi abia apoi să le spunem folositorilor de euro că ograda nu ne mai miroase. Şi ne-or crede.
