Suntem într-o perioadă în care, pentru cei mai mulţi, au început pregătirile pentru Sărbătoarea Pascală. Din fericire pentru mine, provin dintr-o familie în care tradiția era tradiție, unde se făcea cald în bucătărie pentru a ajuta cozonacii plămădiți să crească frumos și mai repede și în care mersul la biserică în noaptea de Înviere era literă de lege, oricât de obosit erai.
Nu am făcut întâmplator această introducere, ci pentru a scoate în evidență că, acum, totul s-a modernizat: de la cozonaci fără frământare, până la slujba tradițională de Înviere înregistrată cu telefoanele mobile. Cine mai merge acum la biserică în noaptea de Paște, fără să facă o poză care evident trebuie postată pe rețelele sociale să o vadă toată lumea, mai ales dacă și lăcașul de cult este considerat unul important? Despre importanța religioasă a sărbătorii în sine nu mai vorbește nimeni, căci pălește pe lânga fala de a fi fost prezent timp de maximum 30 de minute la slujbă...
Dar până când vom lua lumină, adusă sau nu de la Ierusalim, avem de trecut peste Florii, o sărbătoare care simbolizează Intrarea Mântuitorului în Ierusalim și când este dezlegare la pește. Bucurie mai ales pentru cei care au ținut post şi, în această zi, pot savura produse din pește.
În această perioadă a anului, tradiția locală spune că se mănâncă scrumbie. Din păcate, joi, 2 aprilie, kilogramul de scrumbie în Piața Centrală depășea 70 de lei. Un preț exorbitant pentru foarte mulți, mai ales pentru pensionarii care sunt nevoiți să tragă de bani și pentru altele. Același preț fabulos era și pentru carnea de miel, tradițională şi ea pentru masa de Paște.
Așa că, dacă mai sus am vorbit despre tradiții, buzunarul ne spune că, din păcate, ar trebui să renunţăm la unele dintre ele. Sau, dacă totuşi cumpărăm scrumbie şi miel, cantităţile vor fi departe de bunăstarea tradiţională a meselor festive.
Pe un post de televiziune național, un reporter încerca să justifice prețul fabulos al cărnii de miel prin faptul că, românii nefiind mari consumatori ai acestui tip de carne în timpul anului, de Paște cererea foarte mare determină crescătorii şi comercianţii să umfle preţul pentru a scoate profit cât pentru tot extrasezonul. Dar, mă întreb, oare nu cumva o ofertă mai prietenoasă în tot timpul anului ar determina şi oamenii să mănânce mai multă carne de oaie? Nu de alta, dar parcă şi pastrama care însoţeşte toamna vinul nou tot usturătoare la preţ este...
Una peste alta, dacă restul tradiţiilor se transmit, iată, cu mari zbateri, măcar vopsitul ouălor cu cei mici poate să fie o bucurie la îndemâna noastră. După cum tot la îndemână ne este să ne gândim cum să facem mai mult bine decât de obicei, să fim mai buni cu semenii noștri şi să ne rugăm pentru sănătatea noastră, a tuturor, pentru pace şi bunăstare. Şi, indiferent ce am avea pe masă de Florii sau de Paşte, să ne amintim că sărbătorile ne aduc mai aproape de cei dragi, căci masa în familie e încă acolo și bucuria revederii cu cei dragi ne dă putere să mergem mai departe.
