Toţi, o apă şi un pământ! Nici măcar un consilier local nu a zis „nu” la mărirea de taxe pentru locuitorii Galaţiului. Asta după ce, nu cu mult timp în urmă, mai toţi făceau tumbe electorale şi se jurau pe mama lor de partid că mai bine li se usucă mâna decât să mărească povara de pe umerii bieţilor cetăţeni. Parcă îi şi aud pe unii aleşi cum vorbeau de „situaţia economică grea pe care o traversează gălăţenii” şi de „dificultăţile întâmpinate în plata obligaţiilor, atât la instituţiile statului, cât şi la administraţia locală sau bănci”. La vot, linişte şi pace. Fix două minute le-a luat consilierilor locali să aprobe în unanimitate o suplimentare a taxelor cu aproape patru la sută. Această mizerie a fost ascunsă sub preşul unei „corecţii”, al indexării cu indicele inflaţii, iar edilii ne-au mai şi întrebat după aia de ce facem atâta caz, că doar e „un fleac”! Auzi, tu: Ce mare lucru dacă, la taxe de un milion şi ceva să mai pui, acolo, cinci lei!
Ei bine, poate că o „corecţie” ar trebui făcută în mentalitatea acestor domni care îşi permit să bage mâna în buzunarul omului şi să nu li se pară „mare lucru”. Înainte de a veni şi a mai cere bani de la gălăţeni, indiferent cât, consilierii locali ar fi trebuit, poate, să explice cum s-au cheltuit până acum banii publici. Înainte să crească cu „un fleac” taxele, ar trebuit să explice cum au de gând să reducă, măcar cu „un flecuşteţ”, sumele cheltuite fără jenă din banul public prin licitaţii suprarealiste, contracte pentru clientela politică, pe comisioane de consultanţă şi tot felul de lucrări făcute în bătaie de joc!
Poate pentru domnii din Consiliul Local Galaţi, ăia cinci lei de care pomeneau înseamnă bacşişul pe care îl lasă când se pişă la toaleta restaurantului, dar pentru mulţi dintre cetăţenii acestui oraş înseamnă mult mai mult. Fix cinci lei e un pumn de aspirină cu care la noi, în Românica, se tratează toate bolile! Cinci lei sunt cele cinci pâini pe care şi le pune pe masă un amărât de pensionar sau doi litri de lapte din care un părinte îi pune copilului o cană de lapte în faţă! Nici măcar cu un ban nu ar trebui să se atingă cineva de buzunarul oamenilor dacă acest gest nu se regăseşte apoi într-un serviciu întors comunităţii! A excelat, poate, CL Galaţi în a ne oferi un oraş curat, fără gropi, un oraş în care nu ţi se dă în cap pe după blocuri sau în care şcolile sunt ţinute pe palme? Avem poate servicii mai bune sau facilităţi pentru potenţialii investitori? Ei bine, nu! Deocamdată, avem doar un „nou Galaţi” care suferă de boala veche a aroganţei unor politruci!
Ca răspuns la gogomăniile patronate de consiliul local ar trebui inventat un Indice de eficienţă al folosirii banului public. Şi înainte de a veni în faţa comunităţii să ceară bani în plus, consiliul local ar trebui să dea socoteală până „la ultimul fleac” de modul în care s-au cheltuit banii publici. Nu se va întâmpla prea curând acest lucru cu nişte consilieri care ajung să considere Galaţiul drept moşia lor personală, în care unii se văd aleşi pentru privilegii şi nu aleşi pentru a fi exemplu de cumpătare, bună-cuviinţă şi respect pentru aproapele lor. Toate acestea vor fi doar „un fleac” când timp edilii nu dau nici doi bani pe cei pe care-şi permit să-i taxeze.
