Anul acesta vom avea revelion public: 1.000 de gălăţeni împreună, petrecând ca pe un transatlantic! La fel de mulţi, nu la fel de bogaţi... În Sala Sporturilor, demonstrându-le celor care n-au aflat şi că s-a reparat. Uite că se poate şi un asemenea grad înalt de socializare! Din start, aflăm însă că este vorba despre un revelion al sărmanilor, al celor cu venituri mai mici. Vor plăti adică, dar mai puţin, biletul. Însă tot vor da ceva. Se vor simţi oare ei bine să-i vadă, pe banii lor, puţini da´ munciţi, pe… alţi săraci? Sau distracţia va concentra toată atenţia? Va fi oare dispus profesorul sărac şi inginerul fără slujbă să petreacă într-un loc în care se aşteaptă să întâlnească şi oameni mai săraci… cu duhul, nu atât de săraci ca boschetarii, dar orişicât…? Până una-alta, bine că se face şi ALTCEVA la noi şi vom vedea la urmă dacă a fost un succes ori ba; doar „Vanghelionul” a mers, chiar dacă s-a mai făcut şi ceva speculă cu bilete pe internet, de-au venit tineri la pleaşcă în locul unor pensionari… Să vină deci distracţia spre noi!
Altă schimbare aşteptam însă, una legată de şirul de sărbători cu care se termină anul: Serbările Galaţiului! Dacă nu mutarea părţii laice şi bahice a Serbărilor Galaţilor vara, măcar dublarea sărbătorilor şi pe vremea verii, barem cu o zi din astea de iarnă. Port fiind, Ziua Mariei, Sfânta Maria, ar putea fi prilejul unei bucurii în care cheltuirea a 500.000 euro, cât se anunţă acum factura, să se „vadă” mai bine. Vara este mai multă exuberanţă, te îmbraci mai uşor de carnaval, berea e mai ieftină decât vinul fiert şi ţuica fiartă, nu tremuri în stradă, deci economisim şi noi, şi Primăria! Este lumină până târziu, orice manifestare de interior se poate muta la exterior şi nu cere cheltuieli de încălzire etc.
Dacă anul acesta măcar omul sărac (o mie de locuri la 350.000 de locuitori ai urbei e ceva, dar nu ne satură pe toţi) va vedea că vine oferta Revelionului ieftin spre el, ne aşteptăm ca oraşul să se scuture de praf şi să ne ofere în continuare distracţie plus cultură venind în continuare în întâmpinarea noastră. Uite, festivalurile noastre de teatru, din ce în ce mai urgisite, care stau mereu sub sabia lui Damocles a banului public subţire, dar şi al guturaiului, al ploii, al fricii că ba se îmbolnăveşte actorul, ba publicul, ar putea fi mutate mai spre public, pe la sfârşit de stagiune, când e vară şi viaţa-i mai ieftină, cheltuielile mai mici, publicului nu-i vine să stea în casă, iar dacă iese în stradă, n-are ce să văză, căci teatrele intră vara, mai toate, în vacanţă.
Gălăţenii sunt în vacanţă degeaba, dacă n-au şi oferte de distracţie la maxim! Iar dacă tot este vară, de ce n-am apela pentru festivaluri la locuri insolite, dar cu dever mare, în calea oamenilor? Tinerii arhitecţi care au prezentat recent posibile proiecte pentru viitorul Galaţiului vorbeau şi de pontoane, platforme, barje ale oraşului-port care să fie amenajate pentru dans, concerte, teatru. În fond, pe Faleză s-au ţinut deja concerte, s-au făcut lansări de carte, expoziţii de artă. „Nabucco” a fost jucat şi afară, în Grădina Publică, ba se vorbea şi de proiectul altui spectacol de operă, plutitor, pe o platformă pe Dunăre. Mai multă imaginaţie înseamnă şi bucurie, şi economie!
