Sunt unele „genii” gălăţene născute din faşă, dacă nu directori executivi, măcar şefi de serviciu sau membri ai vreunui Consiliu de Administraţie. Toţi au în comun două lucruri. Primul este că au lipici managerial la tot ce ţine de umbrela banului public. Al doilea este, desigur, cel al salariilor, indemnizaţiilor, sporurilor şi premierilor de tot felul. Aceşti indivizi se înmulţesc pe linie de partid, indiferent de nivelul pregătirii profesionale, al experienţei sau domeniului de activitate.
Este nevoie de unul, doi sau zece la canalizare, are partidul nişte clienţi la superofertă! Poate este nevoie de cineva la drumuri şi poduri, pe la spaţii verzi, pe la tramvaie, şanţuri, vreun specialist IT sau în gestionarea fondurilor de investiţii? Partidul e în tot şi în toate!
Dacă nu ne credeţi, uitaţi-vă ce se întâmplă de ani buni încoace în curtea celor 11 societăţi - „srl”-uri şi „sa”-uri - aflate în subordinea Consiliului Local şi a Consiliului Judeţean. Vă mai amintiţi, în primăvară, când s-au făcut numirile în Consiliile de Administraţie la societăţile din subordinea CL Galaţi? I-a întrebat cineva pe oamenii ăia de unde vin, ce vor şi încotro se îndreaptă? Singurul lucru care a „răsuflat” despre majoritatea a fost că sunt susţinuţi de partidul cutare sau cutare. CV-urile cu datele privind pregătirea profesională a celor numiţi au intrat la categoria „date cu caracter personal” şi nu au fost făcute publice!
Problema este că, în timp ce unii „manageri” se simt foarte ofuscaţi şi secretoşi dacă le bate cineva la uşă să-i întrebe cum au gestionat banul public, ce salarii au, cum au organizat o licitaţie sau alta, „găurile” pe care le lasă în urmă sunt „bunul întregului popor”. Ei cu beneficiile, noi cu pierderile. Şi nu sunt puţine. Numai la nivelul companiilor din subordinea autorităţilor locale şi judeţene gălăţene, în 2012, cheltuielile au fost, în total, mai mari decât veniturile cu peste 26 milioane de lei! Iar toată această „gaură” nu o suportă din buzunarul lor nici managerii societăţilor ineficiente, nici consilierii, nici şefii de partid. O suportă tot simplul gălăţean, cel care în afară de algoritmii de încasare a taxelor şi impozitelor nu mai este luat în seamă de mai marii urbei sau ai judeţului decât atunci când vine vorba de vreo nouă rundă de alegeri.
Să nu credeţi că găurile din companiile locale sunt aşa, un fel de rara avis. Sistemul numirilor de partid se întinde până la nivelul naţional, că doar în companiile de stat s-au dat cele mai mari tunuri. Bani publici să fie, că broaşte de partid se găsesc, oricând şi oriunde. Din păcate, în toată această bălăceală generală lipseşte „crocodilul” Justiţiei, care să mai rărească din broscoii cu cravată care-şi dau, umflaţi cu paiul, aere de balauri. Colţii fiarei Dreptăţii sunt parcă de pluş, iar magistraţii sunt folosiţi mai mult pe post de sperietoare pentru plevuşcă. În rest, noi să fim sănătoşi, să plătim taxe şi impozite, că are cine să le cheltuiască!
