Pe Dunăre-n Jos, pe un mal frumos, Stan primarul trece, cu tovarăşi zece: nouă directori generali, ingineri, economişti, jurişti, şi-un city-manager zece, care-i şi întrece. Merg cu toţi pe cale, să aleagă-n vale, loc de Primărie, şi de pomenire. Iată cum mergea, că-n drum ajungea, pe-un biet Bacalbaş, la tv doinaş, şi cum îl vedea, Marius Stan zicea: „Mândre Bacalbaş, la tv doinaş, pe Dunăre-n sus, în Moldva te-ai dus, pe Dunăre-n jos, la Bruxelles ai fost. Nu cumva ai văzut, pe unde-ai trecut un zid părăsit şi neisprăvit, câinii cum îl văd la el se reped şi latr-a pustiu şi urlă a morţiu?”.
Ce, aţi recunoscut sediul viitoarei noastre Primării – scheletul din coasta Prefecturii pe care preşedintele Consiliului Judeţului, Nicolae Bacalbaşa, i l-a dat de suflet municipalităţii? Jur că nu la Sala Aplaudacilor s-a referit creatorul anonim şi colectiv al baladei "Mănăstirea Argeşului" pe care am îndrăznit s-o parodiez. Dar nu cu rea-credinţă, ori băşcălie, ci de dor de Manole!
Manole, Manole, meştere Manole, prin ce Italii, Spanii sau Belgii oi fi emigrat tu să munceşti în construcţii, şi ne-ai lăsat cu alde Dorel nepriceputu’? Că dacă erai tu pe şantier, nici calfă nu l-ai fi luat!
Săracu’ Meşterul Manole! Şi-ar pune mâinile-n cap de-ar da ochii cu şantierele Galaţiului. Grădina Publică – închisă şi neterminată, Rizerul – neterminat cu pârloagă în mijloc, Parcul Viva – închis şi abandonat, parcarea de tiruri înţepenită-n loc, Sala Sporturilor – uitată-n lucrări şi de Dumnezeu însuşi şi de Compania Naţională de Investiţii… Bine că măcar se termină vânzoleala de pe Oţelarilor – Asachi.
Acum adevărat este, că nu-i numai vina constructorilor! Da' parcă şi proiectele de modernizare şi reabilitate, tot Dorel le-a „gândit”. Dacă-ţi trebuie minte ca să stabileşti că pe Traian întinzi bine asfalt proaspăt şi laşi să crape conductele alea vechi şi ruginite de dedesubt, ca să ai pe urmă ce sparge! Ori că apele pluviale din Rizer n-au decât să se scurgă-n Grădina Publică, abia faci economie la irigaţii! Cât despre groapa de la Elice, aia ar trebui să fie deja marcă înregistrată Dorel de Galaţi.
Nu îndrăznesc să spun că Dorel munceşte doar la o firmă anume. Dorel e peste tot, de parcă i-a puit personal pe mai toţi constructorii din Galaţi. Şi-a mai plantat vreo doi-trei şi pe la Primărie, să aibă cine face caietele de sarcini ale lucrărilor scoase la licitaţie pe SEAP. Cum altfel, decât numai bune ca să poată fi contestate, vreme nouă luni ca la străbuni. Asta în cel mai fericit caz. Că mai repede se face un prunc decât se termină o procedură de contractare. Şi bat pariu pe cât vreţi voi că dacă la o licitaţie ar veni Meşterul Manole şi Meşterul Dorel, fix Dorel ar câştiga!
Şi iar îmi zboară gândul la balada populară. Meşterul Manole îşi zidea soţioara în temelia monastirii. Pe noi, Dorel ne îngroapă de vii în construcţiile neterminate de ani de zile. Şi ca să nu credeţi că am scris doar ca să plâng de jalea lui Dorel şi de dorul meşterului Manole, iaca şi soluţie: schelele să strice, scări să le ridice, iar pe cei zidari şi Dorei mai mari să mi-i părăsească, ca să să putrezească, colo pe grindiş, sus pe coperiş. Ce ziceţi domn primar?
