Mai mulţi dintre elevii care au terminat anul acesta gimnaziul sau liceul cu 9,99 şi care au luat şi note maxime la examenele naţionale mi-au mărturisit, deschis sau mai voalat, că au suferit din cauza acelei singure medii de nouă şi că, implicit, profesorul respectiv se află pe „lista neagră” a amintirilor pe care le vor duce cu ei toată viaţa. Am încercat să văd lucrurile prin prisma lor şi le-am dat dreptate. M-aş uita cu oftică mare la profa care mi-a stricat media. Dar în acelaşi timp, am încercat să mă pun şi în locul dascălului, de bună credinţă, aflat în situaţia să noteze un elev conştiincios, care însă n-a ştiut de punctaj maxim. Ce fac? Îi mai pun cât merită când ştiu că orice punct îl poate afecta la admitere? De când s-a introdus admiterea pe baza mediilor, s-a dezvoltat un acut cult al notelor. Iar şcoala nu mai este locul unde elevii acumulează cunoştinţe şi încearcă să-şi dezvolte aptitudinile personale, pentru că sunt presaţi să obţină note cât mai mari la toate disciplinele. Un banal opt la un copil cu potenţial înseamnă o adevărată dramă. Iar învăţăceii se transformă, inevitabil, în vânători de note. Nimeni nu mai e interesat de ceea ce ştie într-adevăr, ci de cum reuşeşte să „împuşte” note mari. Dascălii s-au transformat, încetul cu încetul, în stăpânii notelor, care trebuie îmbunaţi, dar în nici într-un caz nu mai sunt iubiţi. La unii merge dacă le arăţi că eşti conştiincios, la alţii chiar cu şpaga sau cu cine mai ştie ce. Mai rău decât atât, nota a devenit o armă de răzbunare a celor care predau aşa-zisele discipline „neimportante”, care au găsit de cuviinţă să-şi scoată pârleala punând medii mici.
Chiar şi dascălii buni şi corecţi au mari probleme când vine vorba să evalueze un elev. Deşi nota a căpătat atâtea puteri, sistemul de evaluare a fost lăsat la voia întâmplării. Nu există nicio coerenţă, nu există standarde clare. Nici măcar notele de la mai multe unităţi de învăţământ de elită nu reflectă acelaşi nivel de cunoştinţe. Ce să mai vorbim de diferenţele mari dintre unităţile de învăţământ din urban şi cele din cătunele uitate de lume. Aşa se ajunge la situaţia paradoxală ca un elev cu media generală a anilor de gimnaziu peste nouă să ia numai doi şi ceva la evaluare. Şi nu-mi spuneţi că există elevi cu zece pe linie la toate celelalte discipline, care nu ştiu matematică şi română măcar de cinci! În plus, de ce să se mai agite un elev să înveţe, când poate intra la liceu cu media trei, respectiv cu media unu şi ceva la evaluare naţională! Proşti sunt nu ei, ci noi, că ne mai aşteptăm apoi ca aceştia să ia şi bacalaureatul...
Toate acestea se ştiu pe puţin de zece ani. Mediile cu care termină elevii sunt astronomice, dar, când vine vorba de examenele, trebuie coborât mult nivelul de dificultate pentru a nu crea o tragedie naţională la rezultate. Însă factorii de decizie, nu se ştie de ce, au refuzat să reintroducă admiterea doar prin examen. Abia după zeci de generaţii de cobai, şi după ce sistemul de învăţământ a ajuns în pragul unui dezastru, sau chiar mai rău, iar elevii şi profesorii buni au început să se duşmănească din cauza unor note, Ponta anunţă acum că intenţionează să schimbe ceva. Bineînţeles, după ce se vor mai gândi, probabil, mai mulţi ani, timp în care vor mai distruge sufletele altor generaţii şi vor compromite mai rău relaţia elev - profesor.
