Dragă sinistratule,
Îţi scrie fiica unui fost sinistrat, care n-o să uite vreodată cum arăta uliţa copilăriei ei înghiţită de ape şi cum ieşea tata, înot, din casa părintească. Şi cum arătau Torceştiul şi Salcia inundate, şi rămăsese singură, ca un avanpost al lui Dumnezeu deasupra apelor, crucea de pe acoperişul bisericii.
Ştiu că şi pe tine te îneacă durerea, frustrarea, revolta şi deznădejdea, mai rău decât glodul care ţi-a intrat până în suflet, când îţi aduci aminte cum pronosticau meteorologii la finele lui august: „Va fi un septembrie secetos, cu temperaturi ridicate”. Viitura mamei ei de secetă, că ţi-a luat agoniseala de-o viaţă şi, dacă nu ţi-a înecat-o, ţi-a dus-o în lume, ori ţi-a făcut-o una cu nămolul. Unde-i meteorologul acela, să-ţi explice detaliat ce fronturi atmosferice i-au ciocnit hărţile din satelit, de n-a văzut cum se capă cerul cu tot cu nori peste satul tău? Adică, în limbajul lui de profesionist al vremii, n-a băgat de seamă că vin fenomene meteo periculoase, ca să te anunţe că ar fi bine să-ţi aduni familia şi ce ai mai de preţ, şi s-o tuliţi sus, pe dealuri, ca să scăpaţi cu viaţă!
Dragă sinistratule, ştiu că apa ţi-a luat bruma de gospodărie, porcul, găinile, grădina de legume, recolta de toamnă, ţi-a pus la pământ gardul şi ţi-a îngenuncheat casa! Doamne fereşte, să mai ai şi pe cineva drag de îngropat!
Ştiu că după viitura naturii, te-ai trezit cu o "viitură" de miniştri, politicieni, autorităţi, care îţi vizitează ce-a mai rămas din „acasă” al tău, oftează, şi îţi bat încurajator pe umăr: „Te ajutăm, stai fără griji!”. Nu-i crede pe cuvânt sau măcar nu te lăsa numai în seama lor, ca să nu iei ţeapă.
Dragă sinistratule, ştii câţi miniştri au făcut poteci şi s-au umplut de glod prin curţile măturate de ape ale sinistraţilor din 2005 încoace? Câte promisiuni au venit în valuri, câte angajamente?! O vreme o să ţi se urască de conservele cu care te îndoapă autorităţile şi pesemne că te întrebi ce mama naibii să faci cu făina şi uleiul care se descarcă din camioanele cu alimente, când ce ţi-a mai rămas din bucătărie, dacă a mai rămas, e numai jale şi mâl. Aşa-i protocolul în cazuri din astea, nu e vina nimănui!
Dragă sinistratule, anul acesta inundaţiile au picat prost. Dacă veneau aşa cum o făceau în verile trecute, prin iunie - iulie, tot mai aveai noroc de-un pic de soare, până să dea frigul se mai zvântau pereţii, se zbicea pământul şi mai puteai salva ceva din casă. Din păcate, apa a venit în miezul toamnei şi până apare la orizont coana iarnă mai e doar o zvârlitură de băţ. Mâine, poimâine, te trezeşti că a căzut bruma peste ce a mai rămas din ce-ai avut...
Dragă sinistratule, îţi doresc din toată inima să treci cu bine peste iarnă, chit că o să stai pe la rubedenii, ori în modul. Iar la primăvară, să-ţi găseşti puterea şi banii să începi să refaci ce-ai pierdut. Sigur, o să te apuce toate năbădăile când o să vezi, la spartul ajutoarelor, că sinistraţii care au stat în chirpici vor primi materiale să-şi ridice case adevărate, iar tu, care ai fost gospodar, stai să peticeşti o casă "avariată 40-50 la sută" din pereţii căreia răsar ciuperci şi cresc mucegaiuri, şi cu duşumelele mustind de apă. Dar asta e deja o altă scrisoare!
Înainte să închei, atât îţi mai spun: ţine minte, dragă sinistratule, nu mai crede în meteorologii de la televizor. Crede în Dumnezeu. E cel mai bun meteorolog!
