Pe principiul că prostia nu se simte nicăieri stingheră, nişte puţoi de cartier şi-au tras, acum vreo două nopţi, maşinile pe dreapta, pe Faleza Superioară, au pus mese, scaune în mijlocul străzii şi-au încins un chef cu bere la PET şi manele la maxim. E un soi de teribilism tembel prin care ei, săracii, doreau să demonstreze că sunt cumva deasupra „fraierilor” care muncesc de la 8.00 la 16.00 şi care, poate, ar fi dorit să doarmă la ora la care băieţii-de-băieţi încing asfaltul.
Sunt convins că astfel de episoade nu se întâmplă numai pe Faleză sau numai în Galaţi. Ne-am transformat, din păcate, într-o bună măsură, într-o republică a prostului gust. Aici nu e vorba numai de manele. Ia gândiţi-vă: cine e mai nociv pentru comunitate, tâmpitul care ascultă manele la maxim sau cel care a construit, doi paşi mai încolo, monstruozitatea „Libertăţii” din beton? Şi nu vă opriţi aici, pentru că asta nu este decât baza unei piramide în vârful căreia se află cocalarii politici, şpăgarii din administraţia publică, şmenarii din parchete sau „băieţii deştepţi” din contractele de achiziţii publice.
Desigur, maneliştii de la miezul nopţii sunt deranjanţi, însă în fapt, săracii, nu sunt decât nişte imitatori. Ei şi-ar dori, probabil, în sinea lor, nu să stea cu fundul pe bordură şi să facă pe şmecherii, ci să fie undeva, măcar pe la Mamaia, să se fudulească precum Mazăre (altă poamă şi acesta!) la Rio de Janeiro. Cum însă nu toată lumea poate fi atât de „şmecheră” ca dictatorul nostru de carton, maneliştii de asfalt şi-au dorit să fie, cel puţin, deasupra legilor privind liniştea şi ordinea publică.
În fine, până la urmă a venit poliţia, i-a amendat pe derbedei, iar după asta toată lumea a plecat acasă. Ce rămâne însă după povestea cu cântec de pe Faleză? Maneliştii au rămas cu impresia că au trăit şi ei „la maxim”, ca băieţii-de-băieţi, şi timp de vreo câteva luni probabil că vor tot povesti „aventura” prin care trecut. Aşa or să apară şi alţi cretini care să dea manelele la maxim.
Ce ne facem însă cu „băieţii deştepţi” care, în linişte, ne lucrează pe toţi? Vedem adesea seminţele pe care le scuipă unii pe stradă, dar parcă suntem orbi când sub ochii noştri se distrug întreprinderi, când tot felul de loaze ajung directori prin societăţile de stat, când firmele de casă ale unor potentaţi fac guşa mare din banul public.
Suntem o republică a prostului gust nu pentru că ne lăsăm batjocoriţi de o şleahtă de derbedei, ci pentru că am pierdut gustul pentru valori fundamentale ce definesc o „societate civilizată”. Parvenitismul ia locul profesionalismului, şpaga a devenit criteriu de performanţă, parşivenia sufocă spiritul de colegialitate, iar minciuna a devenit pentru unii a doua natură. Vi se pare că maneliştii cu far în frunte de Faleză sunt cea mai mare problemă a noastră? Poate că e bine ca, din când în când, să dea vreun dement muzica la maxim. Ne zgârie pe ureche. Poate aşa ne trezim la realitate şi înţelegem mai bine în ce lume acceptăm să trăim.
