Vă mai amintiţi, după alegerile prezidenţiale din noiembrie, cum îşi puneau politicienii ţărână-n cap? Cum se mai ruşinau ca nişte fete mari, în frunte cu spăşitul Victor Ponta şi se jurau că în vecii vecilor nu vor mai înşela încrederea electoratului, că au înţeles că oamenii vor o altfel de clasă politică, una care să nu fure, să nu mintă şi să lucreze cu adevărat în folosul public!
Ei bine, naivi am fost să credem că, după ce s-a infestat Parlamentul cu tot felul de potlogari lacomi de avere şi putere, se mai poate stârpi buruiana politică aşa uşor. Evenimentele din ultima perioadă demonstrează cât se poate de limpede că frăţia putregaiurilor a depăşit inhibiţiile, a trecut peste năuceala provocată de vizitele unora pe la „beciul domnesc” şi s-a revenit la vechile metehne. Clasa politică a rămas acelaşi buboi infect care refuză să se spargă. E limpede acest lucru, la fel de limpede cum unu şi unu fac doi în cazul Şova. Doi la zero pentru PSD & comp. în faţa Justiţiei!
Dar să nu vă imaginaţi că toată mizeria din cazul Şova a fost ascunsă sub preş doar de PSD şi Asociaţii. Unde au fost la al doilea vot din Senat cei 11 senatori PNL care ar fi putut răsturna rezultatul şi ar fi putut da cale liberă Justiţiei? Unde sunt principiile pe care susţineau, în umbra electorală a lui Iohannis, că le vor apăra? Sau poate sunt deja prea mulţi cei din noul/vechiul PNL care simt în ceafă răsuflarea Justiţiei şi sunt mai degrabă dispuşi să-şi protejeze interesele prin oneroase complicităţi transpartinice?
Dar unde este reacţia preşedintelui Klaus Iohannis însuşi, cel care personifică aşteptările de mai bine ale atâtor milioane de români? Asta-i tot ce poate în lupta cu corupţia? Asta-i „România lucrului bine făcut”? Două vorbe, trei surcele de lamentare pe Facebook, nici măcar pe site-ul oficial al Preşedinţiei? Când are de gând domnul preşedinte să iasă din spaţiul virtual şi să dea piept cu realitatea?
Dincolo de jocurile de culise care-i fac pe politicieni alunecoşi în mâna Justiţiei, ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze mai mult este însă asaltul concentrat împotriva instituţiilor menite să stârpească corupţia şi să deratizeze instituţiile publice de şobolanii politici care le-au infestat. Fie că vorbim de DNA, CSM, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, toate au intrat sub colţul rozătoarelor de bani publici care luptă „să se facă dreptate” până n-o mai rămâne piatră peste piatră din mecanismele anticorupţie. Se cer demisii după demisii, se fac diversiuni, se fac proiecte de legi care scot persoanele ce au comis fapte de corupţie, mită, trafic de influenţă şi falsul din sfera celor ce prezintă pericol public, se dă peste cap Codul de Procedură Penală şi se intervine în modul de luare a deciziilor judecătoreşti.
La urma-urmei, este de înţeles. Şobolanii au un puternic instinct de conservare. Întrebarea este cât de puternic este instinctul de conservare a dorinţei de reformă în societatea românească. Gata, s-a fâsâit? Vom avea atunci parte de dreptatea şobolanilor, iar ciuma corupţiei va fi literă de lege.
