Concediul. În sfârşit, a venit, după un an de zile în care ai stat să te gândeşti la cele trei săptămâni în care o să foloseşti telefonul doar ca să faci poze, vei uita parola la mailul de serviciu, te vei simţi bine în şlapi şi tricou şi tot soarele (sau răcoarea muntelui) vor fi ale tale. Vei sorbi un cocktail cu umbreluţă, vei dormi până la 12.00, iar noaptea va începe undeva pe la 3.00 dimineaţa. Frumos, nu?
Şi ca să fii complet lipsit de griji, dar şi să ai sentimentul că după un an de muncă te respecţi şi tu, nu te duci la cort sau cu speranţa că vei găsi o gazdă primitoare. Îţi faci frumos, din timp, poate cu un an înainte, rezervare. Pe net sau mergi la agenţie şi cumperi un „pachet”, după buget şi preferinţe, sperând că atunci când vei descăleca în locaţia mult dorită şi plătită cu bani strânşi la teşcherea din salariile de un an ori din vreun CAR de necesitate, totul va fi bine şi frumos. Recepţionerii de la hotel zâmbitori, camera primitoare, plaja superbă şi soarele fierbinte.
Ajungi în preajma plecării sau chiar porneşti la drum şi visul vacanţei perfecte se dărâmă ca un castel de cărţi prost aşezate. Afli că bănuţii tăi nu au ajuns acolo unde trebuie ca să-ţi garanteze sejurul după care ai tânjit un an şi-o vară. Sau descoperi că apartamentul/camera/vila nu au fost păstrate pentru tine, ci pentru alţii, ori că arată atât de jalnic încât ai fi avut mai mult succes dacă te-ai fi riscat cu o căsuţă, să zicem, la Năvodari.
Încerci să-ţi salvezi pe ultima sută de metri concediul şi cu răbdarea şi nervii mai subţiaţi decât cel mai subţire fir de păr, cauţi vinovaţi şi soluţii. În realitate, ai parte de o umilinţă, pentru că mai treci o dată printr-un filtru de minciuni şi scuze, pentru ca la final să fii pus în faţa unei singure crude realităţi: ai luat ţeapă şi dacă vrei vacanţă, mai vâră încă o dată mâna în buzunar! Dacă nu, la loc comanda şi planifică-ţi un sejur la domiciliu, pigmentat cu întâlniri cu avocaţi, vizite pe la autorităţi unde să te plângi. Şi alte scuze şi promisiuni din partea vinovaţilor, pe care ai reuşit să îi dibuieşti. Că s-au blocat conturile, ca nu s-au mai putut face plăţile, că banii şi-au rezervat cu de la sine putere un sejur în Triunghiul Bermudelor şi au dispărut! Că una, că alta.
Dacă te ţin puterile, strângi din dinţi şi te lupţi cu patronul de agenţie care te-a fript la concediu. Îl reclami, te judeci cu el şi poate, în al 12-lea ceas, îţi vezi banii înapoi.
Toate acesta nu sunt ficţiuni, sunt situaţii întâlnite nefericit de des în peisajul turistic gălăţean, în ultimii ani. Unde a mers, a mers. Unii şi-au făcut şi câte două agenţii şi cu ambele au dat ţeapă, prin vânzarea de vacanţe fictive. Ce contează câţiva ani cu suspendare când ai varianta să rulezi sute de milioane picate pleaşcă de la oamenii care s-au bazat pe tine? Anii trec şi lumea uită. Dar, iată că moda ţepei de vacanţă nu dispare. Motivele sunt aceleaşi şi lovesc tot taman în sezonul estival, când e nevoia mai mare. Din nefericire, o altă firmă a fost trecută pe lista neagră de propriii clienţi, care au „ratat” la mustaţă şansa de a-şi smulge părul din cap de disperare pe litoralul grecesc. Numai inspiraţia divină i-a salvat de la un drum obositor către o destinaţie unde nu îi aştepta nimeni.
Dar să lăsăm autorităţile să-şi facă treaba. Sau să ne bazăm pe bunul simţ şi pe cuvântul patroanei, care a promis cu lacrimi că va plăti. Altfel, păţiţii în cauză şi cine ştie câţi alţii ca ei vor încheia vara cu sfidătorul refren în timpane şi în portofele: „Ce bine-mi pare că ai luat ţeapă…!”
