Totul e minunat, chiar şi vederile

Evaluaţi acest articol
(13 voturi)

Pe 11 august, apărea în cotidianul nostru un reportaj cu titlul "Un parc din Micro 39 arată groaznic", pe 14 august, apărea un altul, "Parcul Rizer se deteriorează pe zi ce trece". În 30 iulie, un altul se regăseşte în paginile ziarului - "Parcul de la Biserica Greacă, ruina din buricul târgului". Pe Faleză stăm cu groapa în mijlocul aleii, parcul de la Selgros este plin de câini, şerpi şi întors pe dos în repetate rânduri din cauza tasărilor şi a surpărilor, Parcul Cloşca a fost, ani la rândul, plin de şobolani şi arată în continuare de parcă aceştia au ros băncile şi dalele, pentru că tot ce se află acolo este ruginit şi spart. Plin de gunoaie, bănci ruginite şi buruieni este şi Parcul CFR. Grădina Publică are şi ea deja alei tasate şi crăpate.

Este trist să ştii că parcurile din Galaţi îţi lasă gust amar, dar să mai şi vezi de două, trei ori pe lună că parcul cutare se deteriorează pe zi ce trece sau că arată groaznic, îţi vine să fugi, să cobori scările Grădinii Publice şi să te urci în primul tren care pleacă din Galaţi.

Să spunem că vine cineva dintr-un alt oraş să viziteze Galaţiul. Vrei să îl duci undeva. Opţiuni? Eu, una, aş fi în dilemă. Probabil aş încerca o vizită la Muzeul de Ştiinţele Naturii, apoi, poate, la Grădina Zoo, că tot s-a redeschis, în sfârşit. Dar Galaţiul nu e numai un rozarium, o grădină japoneză, o grădină senzorială, un observator, iar Grădina Zoo parcă ar fi putut să arate mai bine la cât s-a investit şi la cât a durat modernizarea. În rest, ce să arăţi? Ruine, gropi? Ţi-e şi ruşine. Îţi spui, că, totuşi, ai încerca şi Muzeul de Artă Vizuală. Brusc, îţi dai seama că muzeul îşi sediul într-un bloc. Nici nu ştii dacă să râzi sau să plângi, pentru că totul la noi sună a banc.

Nici măcar opţiuni la vederi nu ai. Zilele trecute, am fost la Poştă să îi trimit unei prietene o vedere cu Galaţiul. Oferta a constat într-o poză cu Hotelul Vega, una cu Universitatea, cu o culoare ştearsă şi oameni pestriţi şi trişti, una cu statuia lui Alexandru Ioan Cuza, în care se văd colţuri din strada ondulată şi bătută de soare, şi una cu Administraţia Portului Galaţi. Numai atât avem reprezentativ în Galaţi, doar cu atât de putem mândri?

Plus că vederile sunt prost realizate, culorile nu avantajează deloc obiectivele redate în imagine. Nici măcar vederi ca lumea nu avem. Şi să vrem să prezentăm altfel oraşul, nu putem, pentru că nici ce a mai rămas frumos nu este bine promovat, nu este avantajat.

Trăim în optulea oraş ca mărime din ţară, dar arată de parcă ar fi al optulea cel mai mic. Prăpădit, trist. Galaţiul este pe zi ce trece tot mai deteriorat. Nu se înmulţesc decât gropile, copacii tăiaţi, câinii. Plombările, construirea locurilor de joacă par apă de ploaie într-un fluviu de dezolare.

Nu ne găsim scăparea nici în artă. Cele mai multe expoziţii de artă vizuală miros a cocs şi a orgolii, sunt îmbătrânite, nu au sclipire. Arta nu are sclipire. Vedem balerini care riscă să scape balerinele, nu vedem armonie în mişcări. Aşa că rămânem fără răspuns la întrebarea "unde îi ducem pe cei care ne vizitează oraşul?"        

Citit 2800 ori Ultima modificare Vineri, 14 August 2015 17:10

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.