"Dom’le, ce bine de voi, ăştia din Galaţi! Aveţi Dunărea, puteţi face plajă lângă… „marea” de acasă, sigur aveţi şi un ştrand, două, poţi să te plimbi cu vaporaşul…" - cam aşa spun cunoştinţele noastre de prin alte părţi. Şi cât ne-am dori să aibă dreptate! Ce bine ne-ar fi fost dacă, într-o zi toridă, când n-avem parale să dăm o fugă spre zările mai răcoroase ale patriei, să fi putut măcar la Plaja "Dunărea" să scăpăm de arşiţă! Vă mai amintiţi? Bazine decente, nisip fin, umbreluţe din alea, în stil hawaian, terase de unde să cumperi o bericică rece sau o citronadă pentru ăla micu’...
Au fost cândva şi bazine, şi plajă, dar astăzi parcă nici n-au existat! De ani de zile promite municipalitatea că o să se facă luntre şi punte să refacă ştrandul, iar prin campaniile electorale, ce să mai zicem? Care mai de care se lăuda că o să facă ba aqualand, ba gondole, telegondole, cazinouri şi discoteci mai ceva ca la Ibiza! Se vede însă treaba că apa trece, ruinele rămân. Gălăţenii au păţit taman precum croitorul care le face haine altora, dar n-are o pereche de pantaloni ca lumea să pună pe el. Stăm, iată, în „oraşul dintre ape”, dar tot „pe uscat” am rămas în materie de baze de agrement, fie ele la Dunăre, Prut sau Siret!
Vara asta mai era un grăunte de speranţă, cu licitaţia ce ar fi trebuit să se ţină pe 17 august pentru concesionarea unor obiective de la Plaja "Dunărea". Poate mai prindeau şi gălăţenii „o bucăţică de vacanţă de vară”. N-a fost să fie. Din motive care nu ne ţin nici de răcoare, nici de sete, licitaţia a fost amânată „pentru o dată ce va fi anunţată ulterior”. Altfel spus, „Plaja Dunărea” va rămâne în aceeaşi stare jalnică: betoane cu vopseaua scorojită, dărăpănături mâncate de rugină sau făcute ţăndări.
Dacă ai să-i întrebi, totuşi, pe edilii de ce nu avem şi noi un loc de agrement mai de Doamne-ajută, o să ţi se răspundă cu un soi de resemnare plină de fatalism filozofico-administrativ. Că e greu, că nu sunt bani, că nu se aprobă, că ne pun alţii beţe în roate, că nu s-au aliniat planetele, că nu suntem zen şi tot aşa. Că pe la Iaşi, Braşov, Piatra-Neamţ, Praid s-au putut pune în practică nişte proiecte cu bani europeni, taman pe bazele de agrement, nu contează. Or fi fost ei mai norocoşi. Că noi sigur suntem ghinionişti din naştere, de când ni s-a scris la Starea Civilă că ne-a lăsat barza pe malul gârlei, la Galaţi. De atâta lehamite, parcă şi Dunărea, cât o fi ea de răbdătoare, s-a săturat de hazul nostru. În ultimele săptămâni, parcă nici nu mai vrea să curgă pe aici, pe la Galaţi, ci şi-a dorit să se oprească undeva mai sus, pe la Viena sau Regensburg, unde încă i se mai dedică valsuri şi nu e poluată cu manele de Ziua Marinei...
Să le mai spunem cunoştinţelor noastre de prin alte locuri că la Galaţi s-a ales praful şi de portul de ambarcaţiuni, că pe Dunăre poţi să te plimbi doar cu bacul, că de vaporaşe de mult nu s-a mai auzit între Tulcea, Galaţi şi Brăila, că Faleza o ia la vale şi se umple de găuri? Mai că ţi se face ruşine să spui că trăieşti într-un oraş în care până şi o cană cu apă a devenit un lux. Să vorbim, mai bine, despre ce pârtii de schi o să avem la iarnă pe Domnească, pentru că vara asta oricum trece pe lângă noi, fierbinte şi neiertătoare.
