Nu-mi miroase deloc bine mesajul Alianţei medicilor postat pe Facebook în care au început să se bată cu pumnul în piept că nu vor legalizarea şpăgii, pe motiv că ar fi sub demnitatea acestei categorii profesionale şi că, vezi dragă Doamne, pacienţii ar fi obligaţi de guvernanţi să plătească de două ori aceleaşi servicii medicale. O asemenea făţărnicie nici că am întâlnit în ultima vreme şi am să vă spun şi de ce.
Din toate experienţele mele legate de sistemul de sănătate, experienţele cunoscuţilor mei şi ale cunoscuţilor cunoscuţilor mei, doar în procent de maxim cinci la sută actul medical s-a desfăşurat fără acea "mică atenţie", cerută chiar de medici sau dată de bunăvoie de pacienţi, în speranţa că omul în halat alb va avea mai multă grijă de sănătatea lor. Încă de pe vremea lui Ceauşescu, toată lumea ştie că la medic nu te duci cu mâna goală, se ştiu tarife, se ştiu medicii care cer bani înainte de operaţie, cei care-i preferă după, cei care nu se uită la tine, dacă nu vii cu plicul, cei care au suflet şi te tratează, indiferent dacă dai sau nu plocon. Bani trebuie să scoţi nu numai pentru medic, ci şi pentru anestezist, asistentă, infirmieră şi aşa mai departe.
Prin urmare, legalizarea mitei nu ar aduce prea mari atingeri demnităţii acestei categorii profesionale, pentru că românului i se pare normal să "cotizeze" la doctor, chiar dacă lunar i se opresc bani din salariu pentru asigurările de sănătate. Nici faptul că omul e nevoit să plătească de două ori bani pentru serviciile medicale nu cred că-i deranjează prea mult pe doctori, având în vedere că există suficiente exemple de oameni în halat alb care nici nu se uită la pacient până când nu simt ceva în buzunar. Singura problemă pe care o văd în revolta de acum a doctorilor este faptul că aceste sume vor începe să fie impozitate şi, implicit, cunoscute de toată lumea.
Aşa cum am mai spus, practica e încetăţenită încă din comunism, când salariile cadrelor medicale erau cât de cât decente. Acum, cu un sistem sanitar subfinanţat şi cu nişte salarii de mizerie mai ales pentru cei aflaţi la început de carieră, chiar ai crede că şpaga e pe undeva îndreptăţită. Omul vine şi repară greşeala făcută de guvernanţi, îl mai stimulează pe doctor cu ceva bani ca să rămână credincios profesiei, dar şi ţării unde s-a născut. Altfel ce l-ar mai lega de spitalele din România, când poate primi de zece ori mai mult în străinătate?
Până la urmă nu faptul că plăteşti în plus unui anumit medic drept mulţumire că te-a îngrijit e deranjant. Sănătatea ta şi a familiei tale merită toţi banii din lume. Cine nu e dispus să dea cât poate unui doctor care l-a pus pe picioare şi l-a născut a doua oară?
Deranjant este doar atunci când toată povestea se transformă într-o târguială jegoasă, acolo unde ar trebui să existe doar întâmplarea fascinantă şi miraculoasă prin care un om poate salva viaţa altui om. Deranjant este că, deşi "cotizezi" la dublu, nu eşti sigur că oamenii în halate albe au făcut tot ce era posibil ca să-ţi fie bine, deranjant este că banii pe care-i dăm cu toţii la stat pentru sănătatea noastră sunt făcuţi praf şi pulbere, nu se regăsesc nici în spitalele care arată ca nişte cavouri, nici în materialele şi dotările pe care ar trebui să le aibă acestea, nici în gratuitatea tratamentelor pentru cazurile disperate şi nici măcar în salariile medicilor.
