Un trotuar, ce mare lucru?! O limbă de asfalt netezit, separată de carosabil printr-o bordură, pe care să meargă pietonii. Ei uite că, în Galaţiul acesta mare, un trotuar poate fi prea mult. Chiar şi pentru a deservi o investiţie în valoare de 2,3 milioane de lei, realizată în tandem cu o alta, în valoare de 1,2 milioane de lei. Vorbim despre trotuarul din Micro 19 pe care ar trebui să meargă elevii care vin dinspre strada Laminoriştilor la Şcoala Nr. 29, una dintre cele mai performante instituţii de învăţământ din Galaţi. Acolo, Primăria a investit în realizarea unei parcări cu loc de joacă şi în amenajarea unor alei de acces. Dar nu şi a unui amărât de trotuar despre care scriem de ani de zile că este necesar.
Pe vremea primarului Dumitru Nicolae, în 2008, a fost aprobată investiţia privind amenajarea unor alei de acces în Micro 19. Proiectul, din păcate, se oprea fix la colţul Şcolii Nr. 29 şi nu prevedea şi prăpăditul de trotuar care, încă de pe vremea aceea, ajunsese doar pământ sufocat de buruieni, marcat de o bordură tocită şi de o cruce, semn că acolo şi-a dat sufletul cineva.
Pe 19 iunie 2015, când primarul Marius Stan a inaugurat parcarea cu loc de joacă din Micro 19, i-am arătat şi trotuarul lipsă din dreptul Şcolii 29 şi a promis că va fi refăcut. Şi a dat vina pe salariaţii care se rezumă strict la fişa postului: „Am fost ieri în control la zece locuri de joacă şi am văzut: tartan turnat, mobilier adus, dar nu s-au mai uitat în jurul locului de joacă, să vadă că mai trebuia asfaltat un pic, o bordură schimbată, tăiate nişte bălării! Trebuie să mai aibă şi ei simţul de răspundere pe care sper să-l inoculăm încet-încet”, ne declara optimist primarul.
Iată că şcoala a reînceput ieri… tot fără trotuar. Asfaltul se opreşte brusc, la o palmă de colţul gardului şcolii, în vreme ce bordura cea nouă s-a mai prelungit cale de-un metru jumătate. Paradoxul? Bordura cea nouă mărgineşte doar un pământ năpădit de buruieni… Până şi felinarul pe care e prins indicatorul trecerii de pietoni este plantat tot în pământ, ca la ţară.
O să-mi spuneţi că sunt subiectivă! Că mă leg de un petic de trotuar când, în Galaţi, sunt probleme mult mai importante. Sigur că sunt!
Iată, de pildă „operăm” a doua oară strada Traian, ca să-i schimbăm reţelele de apă potabilă, după ce am mai operat-o o dată, pe ISPA, pentru a-i schimba reţelele de canalizare. De ce să fi făcut două investiţii deodată, când mai bine le facem separat?!
Sau pe strada Mihai Bravu, unde se lucrează deja la reabilitare, de ce să punem nişte podeţe de acces pentru cititorii Bibliotecii „V.A.Urechia”? Lasă-i să se umple de praf sau de glod! Şi tot pe Bravu, de ce să nu tăiem arborii care ne încurcă la lucrări şi să nu lăsăm în pace copacul uscat din parcarea de la colţul străzii! Poate pică singur!
Vă încearcă un gust amar? Că poate v-aţi dorit şi aţi votat pentru o ţară şi pentru un oraş al lucrului bine făcut şi aveţi parte doar de treburi pe jumătate (bine) făcute? Vă cred!
Revenind la elevii de la Şcoala 29, de la care pornisem, or să facă şi ei, la fel ca mine, când eram elevă: or să meargă pe bordură, dezvoltându-şi simţul echilibrului. Şi n-or să se mai mire dacă o investiţie nouă se va opri fix într-o groapă a cărei astupare n-a fost prevăzută în proiect.
