Tot primesc din ţară mesaje, fotografii de pe la amici - oraşele mai mari, mai mici, ba chiar şi ceva comune mai răsărite au intrat în atmosfera sărbătorilor de iarnă. Ştiţi cum este: brad în buricul târgului, ghirlande de lumini, globuri, clopoţei, târguri de Crăciun, muzică şi alte alea. La noi, linişte şi pace, oraşul a rămas în aceeaşi atmosferă gri, ceţoasă şi mohorâtă. În ultimul an de mandat, primarul Dumitru Nicolae a făcut şi el un experiment, lăsând oraşul în beznă de Sărbători, pe motiv că face economii. Evident, pentru cei sătui de monotonia cea de toate zilele a Galaţiului, toată tărăşenia a părut o gogomănie. Dar uite că se poate şi mai rău de atât. Anul acesta oraşul nu va avea ornamentele de Sărbători pe care le merită, nu din cine ştie ce motive de economie, ci din… prostie! Zice-se că s-a rătăcit nu ştiu ce hârtie pe la licitaţia organizată de Primărie, iar toată procedura a fost dată peste cap. Aşa că, deşi de problema asta se discută de prin august, am fi ajuns să avem lumini de Crăciun mai pe la… Bobotează, încolo! A dat-o Primăria în „linu-i lin, ramură de brad”, c-o fi, c-o păţi, că aşa ne trebuie dacă s-au trezit unii anul trecut să spună că s-a cheltuit prea mult cu iluminatul festiv, ba că mai punem şi ceva deoparte pentru ajutoarele umanitare, una peste alta „asta-i situaţia”! Şi ni se promit, recuperate de prin magazii, nişte luminiţe pe ici, pe colo, pe străzile mai principale…
Acum, că o fi fost sau nu prostia vreunui funcţionar puţin contează. Problema e că nu e prima dată când, în oraşul în care visăm tunele pe sub Dunăre, pasarele şi alte „grădini suspendate”, ne lovim de „meandrele concretului”. Putem admite că povestea cu luminile de iarnă a fost un accident şi că, evident, Primăria nu a dorit să-şi dea cu stângul în dreptul. Dar parcă prea multe „accidente” sunt în târgul acesta şi multe lucruri începute rămân pur şi simplu neterminate. Am tot scris, de exemplu, de banalele refugii care ar fi trebuit să existe în toate staţiile de autobuz din oraş. De scos, s-au scos alea vechi, pentru că „erau publicitare”. Dar alea noi n-au venit nici acum peste tot, au mai trecut vreo două toamne şi vreo trei ierni peste noi, iar oamenii tot în ploaie, vânt sau ninsoare au rămas. Reabilitarea străzilor şi a trotuarelor nu a fost nici ea dusă la capăt. Se începuse în forţă pe Brăilei, pe Domnească, dar uite că până la urmă treaba s-a fâsâit, iar de trotuare şi străzi ciuruite tot nu am scăpat. Parcurile şi locurile de joacă n-au fost nici ele reabilitate peste tot, spaţiile verzi de printre blocuri lasă de dorit, câini vagabonzi avem în continuare, problema cu parcările nu a fost nici acum rezolvată, încă se mai trezesc unii cu tomberoanele de gunoi sub geam şi aşa mai departe.
Fiecare în parte poate că pare o problemă măruntă, dar toate adunate dau imaginea unui oraş în care mai avem multe de făcut până să ajungem la o coerenţă administrativă. Iluminatul festiv - sau, mai bine zis, lipsa lui - nu-i decât bomboana de pe o „prăjitură” administrativă răsuflată. Dacă lucrurile acestea „mărunte” nu pot fi gestionate, atunci cum ne-am putea aştepta ca administraţia locală să vină cu soluţii la probleme cu adevărat complexe, precum cea a sistemului de termoficare, de exemplu? Da, probabil că se va mai schimba un director pe ici, pe colo, vreun funcţionar va lua nişte şuturi pentru că nu a căscat bine ochii, dar se pare că încă mai avem de aşteptat pentru a vedea o schimbare majoră de sistem. Ni s-a promis „Noul Galaţi”, dar multe metehne au rămas tot alea vechi. Iar timpul trece şi răbdarea noastră e deja pe sfârşite.
