Duminică, 5 iunie, ora 14,00. Mă duc la vot. Secţia nr. 94. Scanat carte de identitate, predat carte de identitate, primit buletine de vot, imediat şi ştampila, intrat în cabină, ştampilat repede, că se usca prea mult cerneala, ieşit, pus buletinele în urnele transparente, predat ştampila, recuperat cartea de identitate. Fără sticker pe spate, am văzut ulterior. În autobuz, cald, lume relativ puţină, doi vecini îşi luaseră robinet electric Delimano şi înjurau de zor Apatermul (ştiu, acum e Calorgal, dar ei nu cred că ştiau). Nu votaseră şi nici n-aveau de gând.
Ora 16,00. Nu ştiu unde eşti dumneata, primarul Galaţiului începând de astăzi, dar eu sunt la muncă. E firesc, de altfel, sunt alegeri. O zi lungă, în care orele se măsoară în procente de prezenţă la vot, în reclamaţii privind posibile fraude, în evenimente ieşite din comun. O preşedintă de secţie de votare ajunge la spital, să nască. Să-i trăiască, spunem şi noi, indiferent dacă e băiat sau fată, va avea o poveste tare de spus colegilor în liceu. Oraşul are, de-acum, un nou cetăţean, căruia nu putem decât să-i dorim să aibă, peste 20 de ani, când va vota pentru prima dată, atât maturitatea de a se duce la vot, cât şi pe cea de a-l alege pe candidatul potrivit.
Ora 20,27. Mulţumită urmăririi alegerilor în timp real, ştiu că, exact acum, prezenţa la vot în municipiul Galaţi este de 36,5 la sută. Mică, foarte mică. Asta înseamnă că, deşi ai câştigat fotoliul de primar, numărul gălăţenilor pe care îi reprezinţi cu adevărat este foarte mic. Aşa că frumos ar fi să nu te aud, indiferent cine ai fi, cu declaraţii sforăitoare, fiindcă, de fapt, eşti probabil primarul a circa 12 procente din gălăţenii cu drept de vot. Evident, e şi vina celor care au ales să nu voteze, dar să nu aud proteste, dacă oamenii n-au ieşit în masă din casă, înseamnă că n-au fost convinşi de niciun candidat, deci nici de dumneata, sau, şi mai rău, cred cu tărie că votul lor nu contează, fiindcă jocurile sunt făcute dinainte şi ei nu pot schimba nimic. Şi într-un caz, şi în celălalt, vina este, parţial, şi a ta.
Ora 23,00. Unora din sectorul 1 din Bucureşti se pare că le-a ieşit franţuzoaica. Să le trăiască. Restul, să nu se piardă cu firea, patru ani trec repede. Clujenii au votat cu Boc, masiv. Nicio surpriză. La noi, scor strâns, nimeni nu vrea să se recunoască nici învins, nici să se dea învingător. Se fac pronosticuri rezervate, toţi sunt cam trişti, dar numără, numără. Eu zic aşa: indiferent care dintre ei eşti, domnule primar, ai de rezolvat o grămadă de treburi. Trebuie să te muţi în casă nouă, să vezi cum dezamorsezi bomba cu transportul în comun, să faci naibii o piscină în oraşul ăsta dintre ape. Ah, şi să strângi câinii vagabonzi, iar dacă reuşeşti să cureţi oraşul de căpuşe, promit să te votez pentru încă un mandat. Eu tocmai mi-am luat încă o cafea, fiindcă peste 40 de minute începe o nouă zi de muncă. Azi, când dumneata probabil vei deschide încă o şampanie cu susţinătorii, eu voi fi revenit demult pe baricade. Nu de alta, dar cineva trebuie să stea cu ochii pe tine. Hai, spor la lucru!
