Treaba e clară: PSD revine la Primăria Galaţi. În fine, asta e un fel de a spune pentru că, de fapt, nu a fost niciodată plecat de-a binelea… Marele câştigător este, desigur, junele Ionuţ Pucheanu, care a reuşit să-l „detroneze” pe Marius Stan, poate nu neapărat graţie calităţilor sale combative – a fost o campanie electorală fără prea multă sare şi piper, cât mai ales datorită puternicei maşini de vot de partid. Din punctul acesta de vedere PSD a fost, în această campanie, mai ambiţios, iar acest lucru s-a văzut la urne, în condiţiile în care principalul partid de opoziţie, PNL, încă orbecăie prin „meandrele concretului”, atât din vedere al identităţii ideologice, cât şi al noii garnituri de lideri care ar trebui să dea partidului coerenţă şi viziune.
Desigur, în cazul Galaţiului, Marius Stan, în calitate de primar în exerciţiu, a plecat din postura de favorit în cursa electorală, însă a decontat o serie de greşeli strategice care nu s-au făcut de ieri, de azi. Una ar fi aceea că, de-a lungul timpului, nu a reuşit să construiască în jurul său o alianţă politică puternică. A intrat pe un curs de coliziune şi cu PNL, şi cu PSD, pentru a eşua, până la urmă, în rândurile UNPR, o formaţiune politică pe cât de mică, pe atât de volatilă. Astfel, Marius Stan nu a beneficiat de sprijinul unei „maşinării” de partid eficiente, iar vizibilitatea pe care i-o conferea funcţia publică nu a fost suficientă pentru a urca în preferinţele bazinelor electorale tradiţionale. La asta s-au adăugat anumite vicii de comunicare, care au făcut ca atât unele dintre proiectele sale, cât şi unele dintre poziţionările politice să nu fie înţelese de gălăţeni. Mai mult, a apărut chiar percepţia că Marius Stan s-a izolat într-un fel de „turn de fildeş” şi că îl ocoleşte pe simplul cetăţean. Asta l-a costat şi mai multe voturi.
Nicuşor Ciumacenco, deşi creditat cu destule şanse la Primăria Galaţi, a reuşit din nou să fie… „omul potrivit în locul şi momentul nepotrivit”. Dacă alegerile s-ar fi disputat în două tururi, „aritmetica” politică spune că ar fi avut şanse să câştige valorificând voturile ce ar fi venit din partea unora din foştii contracandidaţi. Din păcate pentru el, a decontat oportunismul de care a dat dovadă PNL atunci când a votat, taman în alianţă cu PSD, ca alegerile locale să se desfăşoare într-un singur tur de scrutin. Din lăcomie politică, liderii liberali au săpat groapa în care au căzut proprii candidaţi.
Un lucru oarecum bizar în această campanie este graba cu care unii dintre candidaţi s-au aruncat nu asupra unor ţinte reale, ci asupra lui… Eugen Durbacă, o fantomă politică pe care ALDE a pus-o în geam pentru a mai trage ceva voturi.
Ce le rămâne gălăţenilor după aceste alegeri? Cel puţin nu se vor mai găsi deştepţi care să scrie pe trenurile de Bucureşti, „Galaţi, oraşul roşu”. Capitala este sub acelaşi „cod roşu”, chit că, la nivel central, conducerea PNL bate câmpii despre „cel mai bun scor de după Revoluţie”. Încă o „victorie” din asta şi va avea toate şansele să o ia pe urmele defunctului PNŢCD. În acelaşi timp, nici PSD-ului n-ar trebui să i se suie victoria la cap. Revigorarea căpătată în alegerile locale ar trebuie să o folosească pentru a se reforma cu adevărat şi a fi demn în faţa cetăţenilor de mandatele pe care le-a obţinut. Nu de alta, dar altfel, ce e val, ca valul trece, indiferent cât o fi el de mare.
