Plimbatul cu autobuzul poate fi chiar folositor. Şi asta pentru că, de la primele ore ale dimineţii, afli toate noutăţile din oraş, ba chiar şi alte lucruri interesante. Bârfe, seriale sau emisiunile pe care le-ai ratat cu o seară înainte, cine cu cine se mai păruieşte la televizor sau informaţii utile din oraş, pe toate le poţi afli într-o călătorie de doar 20 de minute cu autobuzul. Pe lângă toate acestea, descoperi şi poveşti de viaţă ale unor oameni pe care nu îi cunoşti şi nici nu îi vei cunoaşte vreodată. „Ai auzit dragă? Popeasca s-a operat la Bucureşti. Cică e bine acum, dar că era cât pe ce să moară”, aşa începe o astfel de poveste. Acesta însă este doar începutul. Afli când e născută Popeasca, câţi copii are, unde a fost în concediu etc etc. Până la urmă tot tragi un folos din toate aceste discuţii. Afli şi tu de un doctor bun, de prin capitală, înveţi că ar trebui să mergi mai des să îţi faci analizele, că dacă Popeasca făcea aşa nu ar fi ajuns cu un picior în groapă, sau că este bine atunci când ai copiii lângă tine la bătrâneţe. Şi te loveşte sentimentul de vinovăţie că tocmai ţie ţi-a putut trece prin cap să îţi laşi părinţii singuri şi să să evadezi de pe meleagurile româneşti, pentru altele mai bune. Lecţii de viaţă, ce mai!
Alte lucruri utile înveţi de la doamnele pentru care uitatul la televizor este un mod de viaţă. Dacă ai „norocul” să circuli în fiecare zi, la aceeaşi oră, cu acelaşi traseu de autobuz, atunci poţi să îţi arunci televizorul din casă. O doamnă, care, culmea, are acelaşi program şi acelaşi traseu cu tine, te va pune la curent cu tot ce trebuie să ştii, atât la capitolul ştiri, cât şi la capitolul seriale. Povesteşte cu lux de amănunte tot ce s-a întâmplat în episodul de aseară de la serialul turcesc, că oricum doar astea sunt la modă şi nu se mai uită nimeni la altceva, sau ce a înţeles ea că au zis ăia la ştiri.
Dacă la capitolul televiziune este bine pregătită, că a văzut cu ochii ei, doamna mai ştie multe altele. Important este ca lângă ea să fie cineva de aceeaşi vârstă, ce contează că nu se cunosc, sau să fii dornic de conversaţie de la primele ore ale dimineţii.
De la o astfel de doamnă am aflat, chiar zilele trecute, că pe 1 septembrie se organizează licitaţie pentru ca traseele de maxi-taxi să fie reluate, că şoferii nu trebuie să vândă bilete şi că ar fi mai bine să se pună automate de bilete în fiecare staţie, ca la Brăila, afli că, la Braşov, autobuzul vine din cinci în cinci minute, sau că Transurb are prea mulţi şoferi, dar nu şi suficiente autobuze. Ei, să te îmbogăţeşti cu toate astea în doar câteva minute, şi pe scurt, nu cu pălăvrăgeală multă, chiar este un câştig. Ce contează că doamna ştie toate astea de la „x” sau de la „Y”, care, la rândul lor au auzit şi ei tot într-un autobuz?
Cu siguranţă că cei care circulă cu autobuzul nu mă pot acuza că trag cu urechea. Păi cum ai putea să ratezi orice conversaţie, când vehiculul este aglomerat şi mai ai un pic şi îi iei în braţe pe cei din jurul tău, doar să poţi urca încăpea şi tu în mijlocul de transport? Nu îţi permiţi să aştepţi unul gol, pentru că întârzii şi rişti să fii dat afară de la serviciu.
