Discutam, recent, cu nişte oameni de bine din oraşul nostru, despre un proiect ce presupunea, printre altele, deschidere la nou şi toleranţă. M-am arătat sceptică, în momentul respectiv, privind capacitatea gălăţenilor de a fi toleranţi, fiindcă tocmai trecusem prin episodul traumatic al oamenilor incendiaţi pe stradă, al unui câine tăiat cu securea, al altui câine lovit intenţionat cu maşina, toate semne clare de intoleranţă, ca să nu spun de instabilitate psihică. Ulterior, unul dintre cei doi oameni cărora li s-a dat foc de vii a şi murit, făptaşul a fost prins şi e în arest, taximetristul care a călcat căţelul a fost dat afară, în fine, nişte semne de normalitate a reacţiilor s-au înregistrat, chiar dacă, din păcate, răul făcut nu mai poate fi desfăcut.
Iată însă că nici nu s-au stins bine ecourile faptelor de cruzime cu pricina, că unul nou, la fel de înfiorător, nu ne lasă, măcar pentru o clipă, să uităm în ce fel de societate trăim. În jurul unui bloc din Galaţi, cineva s-a apucat de opărit pisicile. Vreo zece deja au căzut în capcană, probabil ademenite cu hrană, iar cele două care au ajuns la medicul veterinar prin bunătatea unei locatare din blocul cu pricina au arsuri de gradul I şi II. Şi dacă, în ceea ce priveşte câinii maidanezi, principala preocupare a oamenilor - pe bună dreptate, de altfel - este că pot muşca, de pisici fără stăpân care să fi atacat auzim mai rar. Nu se poate spune, deci, că individul care a turnat apă opărită pe nişte biete animale fără apărare se temea că rămâne fără bijuteriile de familie. Motivul, se pare, ar fi fost unul mult mai insignifiant: puricii. Pasămite, invadaseră blocul şi nu mai ştia lumea cum să se apere de ei. Să ne înţelegem: nu spun, nicio clipă, că e plăcut să te pişte puricii, dar să fim serioşi, era suficient să se pună nişte insecticid special prin iarba din faţa blocului, pe trepte şi pe la uşă. Singurul lucru pe care îl reuşeşti, eliminând pisicile, e să laşi puricii fără sursă de hrană, caz în care ei nu vor muri, ci vor găsi alte surse de hrană. Şi asta foarte repede.
Nici măcar nu încep să spun ce părere am despre cine a putut să facă oricare dintre faptele de mai sus, e inutil, sunt convinsă că orice om sănătos la cap ştie de ce nu e normal să chinui o făptură fără apărare, fie ea om al străzii, copil care cerşeşte, câine sau pisică etc. Dar celor la care argumentele de bun-simţ nu funcţionează le reamintesc faptul că există o lege, Legea 205/2014 privind protecţia animalelor, care prevede, la art. 6, aliniatul 2, că se încadrează la fapte de cruzime faţă de animale şi „maltratarea şi schingiuirea animalelor”. Iar potrivit unui amendament tocmai aprobat în Senat, pedepsele pentru faptele menţionate au crescut, cei care chinuie şi omoară animale fiind acum pasibili de închisoare de la 2 la 7 ani, faţă de maximum trei luni, cât prevedea anterior legea. Deci, dacă nu aveţi conştiinţă, nu vă e frică nici de pedeapsa divină, reflectaţi măcar la posibilitatea putrezirii după gratii înainte să mai răniţi vreun animal.
