În zilele de sărbătoare, aş vrea să am doar motive de bucurie, să pot transmite doar îndemnuri optimiste. Dar cât de bucuros poţi fi când în jurul tău oamenii se zbat în sărăcie, când nici ţie nu-ţi merge prea bine, iar guvernaţii te aşteaptă la colţ, după sărbători, cu "cadouri" gen reforma fiscală cu găuri la buzunare, care va genera venituri mai mici şi preţuri mai mari? Cât de vesel să fii când aceiaşi guvernanţi fac prostii atât de mari, încercând să sugrume independenţa Justiţiei, încât îi ia SUA la rost - pe bună dreptate?
Potrivit datelor Eurostat şi celor publicate de Ministerul Muncii, 23,8 la sută dintre români trăiesc în sărăcie extremă, adică nu-şi permit lucruri de bază, cum ar fi, de exemplu, plata chiriei sau a utilităţilor; încălzirea, ori să mănânce carne / peşte / proteine echivalente la fiecare două zile.
E greu să privim cu încredere în viitor, fiindcă nici copiii noştri nu o duc foarte bine. Peste 46 la sută dintre românii cu vârste sub 18 ani sunt în risc de sărăcie şi deprivare. Aproape 100.000 de copii aveau părinţi plecaţi în străinătate în iunie 2017, peste 18.000 având ambii părinţi în afara ţării. Peste 37.000 de copii sunt în plasament familial, iar aproape 19.000, în plasament instituţional.
Evident, avem şi copii geniali, care reuşesc performanţe şcolare notabile, în ciuda unui sistem de învăţământ învechit, a lipsei condiţiilor în şcoli şi a lipsei motivaţiei pentru profesorii lor. Din păcate, însă, majoritatea acestor copii aleg să plece din ţară, uneori imediat după liceu sau cel târziu pentru studiile masterale.
Recent, fiind obligată să petrec un număr de ore în Aeroportul "Henri Coandă", am observat, cu tristeţe, cât de mulţi părinţi îşi aşteptau copiii să revină acasă. Părinţi cu un tremur în ochi, fericiţi, dar trişti în acelaşi timp, care îşi trăiesc ultimii ani în singurătate, drămuindu-şi cu atenţie pensiile şi organizându-şi vieţile în aşa fel încât să nu-i deranjeze pe copiii fericiţi (sau aproape fericiţi) departe de ei.
Ieri a fost ziua noastră, a tuturor: a celor săraci şi a celor bogaţi, a românilor din ţară şi a celor din afara ei, a românilor corupţi şi a celor cinstiţi. Chiar dacă nu ne place, România este în aceeaşi măsură a celor care, dintr-un motiv sau altul, au părăsit-o, dar o iubesc şi o respectă, precum şi a celor care au rămas aici, dar îi trădează spiritul şi istoria.
