Patru vieţi pierdute, într-o clipă. Parcă nici lacrimile nu ne mai ajung, pentru atâtea dureri, multe neştiute şi nespuse, ascunse în adâncul sufletelor, în spatele zidurilor blocurilor înalte. De câte ori aţi văzut pe cineva plângând în autobuz şi l-aţi întrebat cum se simte, dacă îl puteţi ajuta cu ceva? Nu îndrăznim, poate dintr-o pudoare, poate de teamă ca durerile altora să nu ne destabilizeze prea mult şi să nu ne mai găsim noi echilibrul, să nu mai putem sco ...