Când stai de vorbă cu Miruna Constantinescu, elevă în clasa a XII-a la CNVA, ai sentimentul că te afli în faţa unui scriitor care tocmai îşi redactează, sub ochii tăi, propriul roman al devenirii. Povesteşte cu o uşurinţă de invidiat despre pasiunea pentru literatură şi despre bucuria de a fi admisă pentru a studia în acest domeniu la patru dintre cele mai bune universităţi din Marea Britanie.
În condiţiile în care este genul de elevă care învaţă foarte bine la toate disciplinele (a terminat gimnaziul cu 9,99, iar liceul îl va absolvi cu aceeaşi medie), a fost destul de greu ca, în toţi anii de liceu, să treacă peste prejudecăţile şi presiunile celor din jur, care au tot îndemnat-o să-şi aleagă o carieră în sfera disciplinelor reale, acestea fiind, de regulă, considerate "de viitor". "Sunt foarte puţini elevi de liceu care pleacă la facultate în străinătate pentru a studia literatura. Mi s-a spus asta de multe ori. Noroc de faptul că familia m-a susţinut pe drumul meu şi m-a înţeles. Mi-am dorit să fac ceea ce-mi place, ce se potriveşte cu structura mea sufletească, astfel încât, peste ani, să nu stau să mă întreb cum ar fi fost viaţa mea dacă aş fi ales altfel", motivează tânăra, care va studia din toamnă la Universitatea din Manchester. Pe lângă aceasta, Miruna a mai fost admisă la universităţile din Leeds, Surrey şi Warwick şi aşteaptă un răspuns şi din Franţa.
Profesorul învaţă tot timpul cum să-i înveţe pe alţii
"Îmi place foarte mult şi limba franceză, pe care o voi studia alături de engleză, la Manchester. De aceea, dacă voi primi o ofertă din Franţa, mă gândesc să merg acolo".
A optat pentru o meserie care îi va aduce mulţumire sufletească, deşi este mai puţin bănoasă: "Colegii mei fug de ideea de a fi profesori. Nu se câştigă foarte bine nici în Occident, iar munca cu alţi oameni îi sperie. Mie, dimpotrivă, îmi place să descopăr oamenii dincolo de scutul pe care-l afişează în societate, îmi place să fiu un exemplu, un imbold pentru ceilalţi, dar şi să învăţ tot timpul de la ceilalţi, pentru că asta face tot timpul profesorul, învaţă cum să-i înveţe pe alţii", spune ea.
Este foarte ambiţioasă şi are aşteptări foarte mari de la ea. A aplicat la cele mai bune universităţi şi, dacă nu ar fi fost admisă, ar fi preferat să rămână acasă, în România, decât să se mulţumească cu puţin.
Deşi vrea să lucreze şi cu elevi de liceu, ţinteşte să devină profesor universitar, pentru că-şi doreşte să publice cărţi de critică literară, iar mediul universitar i se pare cel mai propice pentru ceea ce-şi doreşte. Se gândeşte, desigur, şi să scrie literatură, nu numai studii de specialitate. Dar, fiind perfecţionistă, va aştepta să mai capete cunoştinţe şi experienţă în domeniu. Nu se grăbeşte, ceea ce va scrie trebuie să fie ceva de calitate.
Pentru că nu banii sunt cei după care a făcut alegerea, susţine că, la fel de bine, ar fi putut rămâne şi în România, dar motivul pentru care a plecat afară este faptul că a vrut să iasă de sub clopotul protector de sticlă al familiei, care a alintat-o prea mult, fiind unica fiică. "Am nevoie să mă dezvolt, să-mi testez limitele, să ies din zona de confort", mărturiseşte ea cu sinceritate.
Un oraş cu zumzet frumos
I-a plăcut foarte mult Manchasterul, pe care l-a vizitat când a fost la interviu. "Nu-mi plac oraşele zgomotoase, dar îmi place zumzetul acela care e semn că acolo se întâmplă lucruri interesante. Am găsit la Manchester locuri unde poţi petrece timp de calitate, teatre, biblioteci, cafenele, dar am văzut şi oameni calzi, ceea ce înseamnă că poţi găsi grupuri în care te poţi dezvolta şi poţi evolua frumos", spune ea, deja fremătând de nerăbdare să-şi înceapă studenţia pe meleaguri îndepărtate.
Deşi e foarte muncitoare şi ambiţioasă, ştie că nu a ales un drum uşor. Chiar şi în Marea Britanie, e concurenţă destul de mare pe domeniul disciplinelor umaniste, e destul de greu să-ţi găseşti de muncă, pentru că "trebuie să le demonstrezi că merită să te plătească pe tine şi nu pe cineva de acolo". Însă e hotărâtă să lupte.
