Dacă încep somptuos aceste rânduri, contrastez agresiv cu atmosfera taciturnă a urbei care glisează anevoios în fața ferestrelor, în schimb păstrez armonia ce îmi este scandată de chipurile copiilor.
La Școala Gimnazială Nr. 17 se celebrează, în scenariul galben. Patroana spirituală a Moldovei a înfiat și sufletele ce strălucesc între murii acestei școli. Poate că vremurile sunt unice și provoacă la distanțare interumană, dar inima bate la fel în fiecare copil și spune o poveste unică despre cum se țese bucuria.
Întrebați ce își amintesc din sărbătoarea hramului școlii din anii trecuți, toți au zâmbit, izbind în lături ușile sufletului de bucuria acestor clipe. Deodată, timpul și-a pierdut boldul. Măștile nu mai erau o povară, pentru că doar ochii vorbeau aceste amintiri.
„Doamna, chiar dacă suntem în online, putem și noi să facem o urare pe care să nu o uităm niciodată?”, întrebau din ecrane vocile copiilor nevoiţi să stea acasă. Mânuțele au început să deseneze, să compună, să decupeze. În sfârșit sărbătoarea hramului școlii, Sfânta Cuvioasă Parascheva, le-a dat tuturor un motiv să vorbească, fiind auziți chiar dincolo de ferestrele clasei, în propriile studiouri de învățare. Și minunea s-a produs. Scenariul galben și-a anulat neputințele prin entuziasmul sensului comun: să fim împreună de sărbătoare. Astfel au luat ființă „Urările de neuitare”, „Rugăciunea din Tangram”, „Sfânta Cuvioasă în mesaj de dimineață”, „Jurnal de bunătate”, „Semne de carte binecuvântate”, „Bucuria ucide pandemia”. Expoziții, dans, dezbatere, ceremonie religioasă; copii, profesori, uneori și părinți - o comunitate educațională frumoasă.
Iată o dovadă în plus că inima copiilor adăpostește mereu un tratament, chiar și pentru o pandemie: neuitarea bucuriei. Vă urăm tuturor să-l urmați cu încredere! Vindecă!
