A încetat să mai fie craterul nesfârşit, care ocupă Faleza Superioară. Nu mai este gura căscată în asfaltul pe care îl traversam anii trecuţi, în drumul spre malul apei. Şi este mai mult decât o hrubă modernă.
Ajunsă un fel de poartă intercontinentală, groapa de la Faleza Superioară a migrat pe cea Inferioară.
Caz în care creşterea Dunării nu poate decât dăuna – că doar apa trage! – celor care se ocupă cu extinderea stabilimentului.
Ieri, de la poalele gropii, Galaţiul deja nu se mai zărea. Vestea bună este că la cât de urâtă şi neregulată era, nici măcar Dunărea nu vroia să-şi trimită obleţii în ea.
