* Artera putea fi mai lată cu încă 10 metri, în partea dinspre Eternitatea *
Nu vă era dor de ea? Ce drăguţ mergeam noi, în echilibru instabil, pe şinele de tramvai de pe Basarabiei, făcând legătura între Coşbuc şi General.
Nimeni nu mai mergea în ultimii ani pe acolo – strada era atât de proastă şi mai era şi legenda cu tăiatul cauciucurilor… -, aşa că nu era niciodată trafic. În consecinţă, oamenii care se grăbeau şi nu se temeau că îşi taie roţile iubeau strada asta.
Ca pasărea Phoenix
Nimic de zis, astăzi veştile sunt fabuloase – strada Basarabiei reîncepe, cel puţin pe partea dinspre Coşbuc spre IFR, să arate a stradă.
Deja vechile şine au fost remontate în terasament, şoferii putând să fie liniştiţi – calea de tramvai nu va tăia cauciucurile, ea fiind încastrată în beton.
Loc de promenadă
Cu partea din mijloc deja turnată, strada mai aşteaptă doar să-i crească bordurile dinspre cimitir, loc în care va rămâne un trotuar lat de 10 metri, de zici că mai era loc şi de o bandă auto, şi de terasament pentru pietoni.
Probabil cu această ocazie – aleea de la Faleză fiind şi ea închisă - gălăţenii vor fi mult mai tentaţi să o ia la picior, grupuri-grupuri, pe lângă gardul cimitirului, tot are zona cei mai liniştiţi locatari şi nu se plânge nimeni de zgomot.
Stâlpii rămân
Bineînţeles, lăţirea străzii ar fi fost posibilă doar dacă cineva şi-ar fi pus problema mutării mai aproape de cimitir a stâlpilor de iluminat public. Stâlpi care, şocant, dar nu reprezintă vreun monument protejat al naturii ca să nu fie „plimbaţi” câţiva metri mai câş.
Nu pe Basarabiei!
Să ne bucurăm, deocamdată, cu ce avem. Cu toate că până în IFR, strada seamănă a stradă, din IFR şi până la General juri că a dat bomba.
Tranşeele ascund însă muncă asiduă şi pauze dese de prânz, după cum am văzut cu proprii ochi, la toate orele… prânzului.
Dar să vedeţi, gălăţeni, cum, ca prin magie, se face toamnă şi dacă ne întreabă cineva pe unde mergem cu maşina, răspundem „Nu pe Basarabiei, că e aglomerat, n-ai văzut ce stradă au făcut acolo?!”.
