Moartea unui gălăţean sărac, plecat la muncă peste hotare, împreună cu unchiul său, este prilejul unui amplu reportaj în Der Spiegel. Cotidianul german pune accent pe condiţiile mizere în care locuiesc muncitorii veniţi din ţări sărace să facă rost de bani pentru o locuinţă sau pentru a-şi ajuta rudele rămase acasă.
Cristian Şerban, de 23 de ani, a lucrat întâi în Italia, la cules de măsline în Toscana. Acolo a cunoscut un om de afaceri care avea şi clădiri în Germania şi care i-a propus unchiului lui Cristian să-l angajeze în Hanovra, la renovarea unui fost hotel.
Împreună cu unchiul său, Cristian a înecput să lucreze zi lumină la clădirea italianului, aflată în Hanovra. Seara, când nu stătea la televizor, se mai întâlnea cu un vecin italian, Marcel, chelner la o cofetărie. Cu el s-a dus în seara geroasă de februarie la un bar din apropiere, unde i-a făcut cinste cu o bere. La întoarcerea spre casă, a trecut pe la chioşcul unui alt amic, un neamţ de origine turcă, să-şi ia nişte beri pentru acasă.
Propietarul chioşcului a fost dealtfel şi ultimul care l-a văzut în viaţă. Cristian s-a oprit la un container pentru donaţii de îmbrăcăminte, punct de atracţie pentru comunitatea locală de imigranţi din care mulţi învăţaseră cum să-i "păcălească" antifurtul mecanic. Ghinionist însă, Cristian a alunecat în recipientul metalic şi a murit sufocat în timp ce încerca să extragă haine uzate prin fanta de acces.
Trecătorii l-au găsit cu capul în jos şi cu picioarele ieşite afară pe lângă trapa recipientului din oţel, într-o dimineaţă geroasă de februarie. Lângă container era o sacoşă cu patru sticle de bere pe care le cumpărase să le bea cu prietenul său, iar în buzunar avea 500 de euro pe care vroia să-i trimită în România mamei sale, internată în spital.
Repatrierea cadavrului a fost plătită parţial de angajatorul său, pentru care lucra în semilegalitate, doar în baza unui contract de prestări servicii. Primăria oraşului Hanovrei a mutat din cartierul Oststadt containerul în care şi-a pierdut viaţa Cristian, în semn de respect pentru cei îndoliaţi.
O vreme, şantierul pe care lucra Cristian a fost închis, dar apoi lucrările au fost reluate. Unchiul lui Cristian a găsit deja un înlocuitor pentru nepotul său decedat, aducându-şi o altă rudă din România, în Germania, la muncă.
