Eternitatea, mai civilizată la Galaţi/ Paştele Blajinilor fără îmbrânceli şi isterii (FOTO)

Eternitatea, mai civilizată la Galaţi/ Paştele Blajinilor fără îmbrânceli şi isterii (FOTO)
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Spre deosebire de alt cimitir, omonim, unde lumea se îmbrânceşte printre lacrimi de vedete efemere şi flashuri de notorietate trâmbiţată obsedant la ore de maximă audienţă, cimitirul Eternitatea din Galaţi a fost luni martorul unei manifestări a bunului simţ şi bunelor reguli de convieţuire. Atât cu cei petrecuţi dintre noi, dar mai ales cu cei încă în plin tumult al existenţei.

În ciuda fluxului mare de gălăţeni care au ţinut să meargă de Paştele Blajinilor la mormintele celor dragi, autorităţile au reuşit să organizeze civilizat circulaţia pe bulevardul George Coşbuc. Poliţia locală a dirijat autovehiculele dar şi pietonii, pentru o alternanţă fără incidente, un echipaj supraveghind discret traficul din autospeciala parcată la vedere.

Pelerinii de astăzi la locurile unde odihnesc blajinii au putut resimţi calmul şi discreţia în care s-a petrecut sărbătoarea, fără îmbrânceli sau vacarm, atât la cei care au venit doar cu un coş simbolic de ouă şi cozonac, sfinţite în prealabil la biserica din cartier, dar şi la cei care au întins mese bogate, pline cu de toate, pentru familii numeroase şi cu toate cele trebuincioase în portbagajul limuzinei.

Prin bunăvoinţa unui cititor fidel al ziarului, vă prezentăm mai jos şi o galerie foto realizată chiar acum câteva ore în cimitirul central al oraşului.

Cei virtuoşi, nebotezaţi dar şi nerecunoscuţi

Potrivit credinţei populare, Blajinii fac parte din cei dintâi oameni de pe pamânt. Convieţuiesc bărbat şi femeie doar 30 de zile pe an, când fac copii. Blajinii, incapabili de a face rău, s-ar afla dincolo de lumea vazută, pe unde se varsă Apa Sâmbetei, pe Ostroavele Albe.

Există şi credinţa că ei provin din copii nebotezaţi, morţi imediat după naştere. Alteori sunt priviţi ca fiind cei care susţin stâlpii pământului, lumea scufundându-se în haos fără ei. Blajinii mai sunt identificaţi şi cu urmaşii celor care n-au mai reuşit să traverseze marea când Moise i-a eliberat pe evrei. Au rămas pe o insulă foarte aproape de Rai, pe unde trece Apa Sâmbetei.

În Bucovina se spune că blajinii sunt jumătate om, jumătate peşte şi trăiesc într-un pârâu, iar femeile şi fetele lor cântă de răsună văile de cântecele lor melodioase. Există şi credinţa că Dumnezeu a creat mai intâi uriaşii. Doar că se războiau între ei şi atunci Dumnezeu i-a lăsat să piară, creându-i pe Blajini. Fiind prea mici, au fost mutaţi pe lumea cealaltă şi apoi i-a făcut pe oameni.

Blajinii postesc şi se roagă pentru cei vii. Deşi sunt virtuoşi, nu ştiu să calculeze data Sfintelor Paşti. Oamenii le vestesc venirea Paştelui prin intermediul apei, aruncând pe ea coji de ouă roşii.

În această zi, în Botoşani, bătrânii dădeau de-a dura ouă roşii în amintirea Blajinilor, iar în Bucovina se mânca la iarbă verde, firimiturile fiind lăsate să cadă intenţionat pe pământ, întru pomenirea celor morţi. În cele mai multe zone din Rpmânia, oamenii merg de Paştele Blajinilor la cimitire, dând de pomană ouă roşii, pască şi cozonace.

De Paştele Blajinilor nu se pomenesc doar morţii cunoscuţi pe linia ascendentă a unei familii, ci întregul neam al strămoşilor: Uitaţii, Neştiuţii, Albii.

Fiecare femeie aduce cu ea un ştergar strâns la un capăt şi legat cu o lumânare care se dăruiesc preotului care citeşte pomelnicele.

În unele zone ale ţării, preoţii sunt chemaţi să săvârşească în lunea de după duminica Tomei o slujba pentru sufletele celor raposaţi. Există credinţa că sufletele celor trecuţi în lumea veşniciei vor fi astfel părtaşe fericirii fără sfârşit.

Aşa cum atestă şi variantele credinţelor despre originea blajinilor, aceştia provin din religii ale vechii antichităţi, greco-romane, când Apa Sâmbetei era Styxul, iar oamenii jumătate peşti erau de fapt sirene. Fiind însă potriviţi bunătăţii şi smereniei propovăduite de religia creştină, blajinii au fost "adoptaţi" de creştinism, la fel ca şi alte tradiţii adoptate sau cel puţin tolerate. La fel sunt ospăţul la priveghi, bocitoarele şi doliul care contravin credinţei în moartea ca o bucurie fiindcă se trece în viaţa de apoi, "marea călătorie" pentru care i se dau mortului tot felul de obiecte, opririle în drumul spre cimitir dimpreună cu rugăciunile aferente ce nu apar în Molitfelnic, iertăciunile etc.

De aceea, nicio carte de cult, tipărită cu binecuvântarea Sfântului Sinod nu conţine tipicul slujbei de la Paştele Blajinilor. Prin urmare conţinutul aceasta rămâne la latitudinea preotului.


 

Citit 4027 ori Ultima modificare Luni, 20 Aprilie 2015 19:17

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.