* Pizzeria - ridicată în zona de protecţie! *
Situaţia Bisericii „Mavromol” din Galaţi - monument de patrimoniu naţional - a fost zilele acestea în atenţia comunităţii. Locaşul este din a doua parte a veacului al XVII-lea, un loc de unire în rugăciune şi nu de discordie, cum încearcă, pe ediţia on line, unii „comentatori” să abată atenţia de la scopul principal al „Apelului la solidaritate” al părintelui paroh Mihai Gherghe.
Şi care este scopul principal? Acela de a repune în drepturi Biserica „Mavromol”, biserică-monument, care de aproape două decenii este practic sufocată de „iniţiative private”!
Subliniem necesitatea aerisirii locului din preajma Bisericii Mavromol, nu numai pentru că există o sentinţă civilă neexecutată din 1994; nu numai pentru că s-a tergiversat cu o altă cauză pe rol pană în iunie 2011, ci dintr-un motiv mult mai important care le scapă unora. Anume acela că în toate demersurile care s-au făcut în privinţa construcţiei actualei pizzerii nu au fost respectate condiţiile de protejare a bisericii-monument de categoria A.
Şi dacă ne aruncăm privirea puţin pe Legea 422 din iulie 2001 (modificată în 2003), vom observa că prevederi ale acestei legi sunt încălcate flagrant.
Primul aspect pe care ţinem să-l evidenţiem este faptul că, potrivit articolului 59, privitor la „zona de protecţie”, amintita lege interzice să existe construcţii în apropierea monumentelor istorice „la o distanţă mai mică de 100 de metri de la limita exterioară a monumentului de patrimoniu”.
Or, în situaţia pizzeriei din coasta Bisericii „Mavromol” se vede clar că nici în 1990, nici în 1992, nici astăzi, legea nu a fost respectată.
Un alt aspect încălcat este cel legat de situaţia fostului cimitir al Bisericii „Mavromol”, unde, prin confiscarea în 1963 a celor 3100 metri pătraţi de teren, acum parcare, s-au îngropat file din istoria acestui oraş. Legea e mai dură şi vorbeşte de „profanare de morminte...”.
Faptul că pizzeria este pe un fost cimitir, la doar 4 metri de biserica-monument este o gafă care trebuie reparată neîntârziat şi considerăm că nu e cazul să tot căutăm noi şi noi motive de tergiversare.
Ce nu se mai ştie astăzi foarte bine este că, imediat după 1990, mai toate construcţiile erau aprobate în regim de construcţii provizorii, urmând ca, în funcţie de amplasament, de planul de urbanism al municipiului Galaţi, ele să fie dărâmate sau, dimpotrivă, să fie modernizate.
În privinţa pizzeriei, instanţa a constatat ilegalităţile, iar cei care au greşit trebuie să îndrepte gafele, să pună hotărârile în aplicare, în termen, chiar dacă persoanele nu mai sunt aceleaşi.
Cât despre aspectele de despăgubire, deţinătorul pizzeriei trebuie să se îndrepte împotriva fostului vânzător al spaţiului comercial aşa cum prevede legea; că de proprietate pe teren nu poate fi vorba, fiindcă terenul de sub pizzerie este bun de patrimoniu naţional şi nu poate fi vândut! El trebuie redat celor din morminte, ca aceştia să se odihnească în pace.
