Da, doamnelor şi domnilor, Cântecul de Lebădă al Femeii care a nu a crezut că nu-i Urâtă în vremea Tinereţii… Cântecul de Lebădă al Femeii care nu crede că nu-i Frumoasă în vremea Senectuţii... Cântecul de Lebădă al Mândriei, dar şi al Prejudecăţii! Nu?După câteva momente de Studiu al Deşertăciunii domnitoare-n Veşnicie peste toate dimensiunile Vieţii şi Morţii deopotrivă, Maria-mi propune/mă roagă „să-i scot ochii la o plimbare” până-n Parcul Libertă� ...

„Ce tristă şi tulburătoare poemă autobiografică mi-ai re/citit, venerabilă şi naivă Marie Păpădie!” – îi zic după câteva minute de respirare şi după câteva linguriţe cu şerbet. Maria tace printre lacrimi pe care vrea să şi le ascundă, însă nu poate! De fapt, şi eu simt că mi se suie inima la gât, că mă apropii din ce în ce mai clar şi mai mult de sufletul celei care, Atunci, voia să se azvârle în Dunăre pentru că se credea insuportabilă fizic! „Noroc, ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou  (!) fugi din tartar şi du-te la mine n-ogradă,sub salcia plângătoare lângă fântână,pe volbura aeratăde fluturi şcolari, care ştiu să rămânăacolo, în raiul cu stoluri de îngeri clasicişi cuibare în fiecare pom cu mere interzise,cu făt-frumos mereu în clasa întâişi cu zmeu căutând prin manuscrisefacerea cestei lumi şi a lumii celeilalte,facerea veşniciei pline cu viaţă şi cu moarte (!)(!) fugi din tartar ş ...

„Da, stimabilă şi stimată doamnă Maria Păpădie, da! Pentru că în tinereţe nu te vedeai frumoasă, în fiecare clipă erai tentată să crezi că eşti urâtă! Repet: eu nu te-am urât Niciodată! Şi chiar erai simpatică! De fapt, nu ştiu dacă-ţi mai aduci-aminte, te-am complimentat cu acest epitet, iar tu m-ai muştruluit minuţios, mi-ai reproşat că te iau în şfichi de băşcălie, că nu-s în stare să fiu sincer şi că n-am curaj să răspund Rafinatei tale Curţi de Cu ...

Vezi bine – adevărul abia trece printre lăcaşuri sterpe şi minciuni, e numai plâns şi răni şi şchiopătează muşcat de lupi, de proşti şi de nebuni !!!   Vezi bine – cade-n drum şi se târăşte prin cărţi zvârlite grabnic la gunoi, nici o salvare nu-i şi nu se vede vreun dumnezeu...să-l cheme înapoi !!!   Vezi bine – naiba stă la drumul mare, şi-n catedrală stă, şi în palat, pe când bigoţi şi câini urlă prohodul şi râd la groapa cestui predicat !!!   Vez ...

Sprintenă şi radioasă, o babă plină (adică nu contra/babă ori vice/babă, cum se ierarhizează ofiţerii superiori ai Marinei Militare) iese cu aer concludent dintr-un salon de înfrumuseţare, se uită-n stânga şi-n dreapta, la cer şi la pământ, ca şi cum aşteaptă pe cineva să-i pună vro întrebare, se cată-n vitrină, îşi organizează un zuluf paralel cu supra/faţa şi cu năsucul fremătând a satisfacţie îndelung şi cu osârdie visată şi râvnită, dă din mânuţă ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii cvasi/astrale rămase tablou" (!) când cade semnul crucii cu fruntea în ţărână şi steaua se îneacă pe malul celălalt poetul limpezeşte izvoare de fântână spărgându-şi trist ulciorul cu ochi de diamant (!) (!) şi cumpene-n uitare şi ciuturi înnoptate prea multe rugul iernii privighetori a vrut le mângâie venera cu braţe retezate plecarea până-n casa cu cearcăne de lut (!) (!) apoi mai înainte-n sfărmări halucinante trec stoluri ...

1.Bună dimineaţa, Doamna mea de când/ peste Deal de Zimbru s-auzea bătând/ inimă de fată, inimă din care/ trimiteai căldură vremii viitoare,/ trimiteai cuvinte din/spre Poezie/ pentr-un pui de zimbru singur pe hârtie,/ ultim prin poghiazuri, ultim în pădurea/ unde chiar lui tata i-a-nflorit securea/ când a vrut să taie lemne pentru crucea/ mâinelui de astăzi semănat atuncea!Bună dimineaţa, Doamna mea de unde/ trimiteai pe Valea Zimbrului secunde.../ şi-n tăcerea nopţii le- ...

(!) ce bună e ziua duminică, bună-icând trece cu toamna prin meri, prin gutuişi vine la geamuri să-ţi dea bună ziua,să-i dai sărutare de mâini şi să-i spui:doamnă duminică, sfântă duminică,zi-mi unde-i? ce face? e vie? sau nu-i?hai, vino n-odaie! am cald! am dulceaţă! -tu-i frigul! tu-i bruma! tu-i dragostea! tu-i (!)(!) o vezi!? stă-n icoană şi parcă se uităla viaţa şi moartea secundei mereu,secundei din care-mi smulg/cer în/durareşi dor n-aşteptarea-i sublim panac ...

1. Cerere de Cuie „vino, doamnă... vino, doamnă.../ să lăsăm urme pe brumă.../ şi să ne-nvăţăm ce-nseamnă.../ ş-apoi du-mă, ş-apoi du-mă!// du-mă fără nici o teamă,/ în ograda cu ispite,/ unde nu se cere vamă/ şi nimic nu se închide!// du-mă fără nici o şagă,/ în grădina cu poeme,/ unde viaţa stă (întreagă)/ la trăit prin crizanteme!// ş-unde moartea (şi ea, toată)/ vine ca o bucurie.../ (ce grădină, ce ogradă-n/ ceastă sacră simfonie!)// nu se-nchid ...