Te rog frumos, foarte frumos:
întinde-ţi mâinile bătrâne
spre fruntea mea cu-atât alean
şi care-ncearcă le-ngâne
rostul cu-aşa de mult amar,
cu cel trecut în palme sfinte,
cu-acest prezent şi blând şi-ncet
printre tăceri, printre cuvinte!
Te rog frumos, foarte frumos:
lasă-ţi privirile să vină
unde-am să plec şi am să stau,
de unde-am să mă-ntorc senină,
să văd cum se ascunde-n pumni
cărarea vieţii şi-a iubirii
şi-n ochi cum susură mereu
apele straşnice-ale firii!
Te rog frumos, foarte frumos:
întinde-ţi braţul şi mă-nseamnă
cu mângâieri, cu tremur nalt,
ca pe-un lung fluture de toamnă
zburând/bătând la geamul tău
cu alb din aripi catedrale!...
Ţi-aprind lămpi multe-n calendar,
din cale-n dar, din dar în cale!
