NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

Mă uit cum stai cuminte n-arhiva mea şi-mi numeri tristeţea, pasul, plânsul, smerenia, păsarea, mă urmăreşti întruna, mă-ntrebi...eu dau din umeri, nu ştiu de ce, de unde, nu ştiu răspunsul care-a fost martor la pornirea "eu"(lui) meu spre mine, spre oasele şi carnea mereului acesta necunoscut, nemernic, nenorocit...în fine...!... Făptaşii?...cică-s…

Această vreme bună nu a mai fost vreodată: se vede, se aude... şi pot (frumos) de/scrie cum fulgeră şi tună pe geamul dinspre tine, şi-l sparge, intră norii şi-mi plouă-n farfurie!... De când aştept să plouă, mi-i sufletu-n jeratec, şi ochii în pustiuri, şi mâinile uscate, mi-i seacă-nchipuirea şi inima...…

Şi mergem, şi iar mergem, şi mult ni se mai pare pân-unde vrem s-ajungem, şi nu am stat, am mers... am mers fără tăgadă, n-am mers (la întâmplare) pe cale, prin idee, prin vis şi prin demers!... Şi mergem...nu se vede nici capătul din spate, nici capătul faţă...!...O fi de…

Stă lângă mine, tace, cred că-i moartă... o cercetez cu ochii şi cu gândul, mă răzgândesc îndată: cred că-i vie, dă-n plâns, parcă mă roagă (şi mă ceartă) să i-l pricep (şi să i-l apăr) bându-l, să-mi fie dar, şi elixir să-mi fie această jertfă...!...Jertfa-i mă învaţă cum numai viaţa-mparte…

O replică spontană şi crudă a Tăcerii la provocarea celui mai scump şi prost Nimic: acesta-i somnul Tainei, triumful Amăgirii, acesta-i Pur şi Simplu...despic, implic, explic! Dacă-l (re)vezi aievea, zici că-i banal Zadarnic... dacă nu ştii ce-nseamnă, zici că-i teribil Sfânt... mai zici, apoi: ce farsă! lehamite-ntr-o clipă! gol dat…

Mă uit cum vin şi merg pe aer sfinţii… şi-n ochii mei nu cred c-or să încapă… zic sărut mâna lor vindecătoare…!… Ei trec, se duc să meargă şi pe apă, ei trec, se duc departe, să-mi aducă vorbă de duh, cuvânt de rugăciune… ei trec, se duc înspre frumos-răsare…

Vezi cum s-aude sufletul grădinii prin troscot, prin pelin şi prin susai?!… uite-l aici! da! nu! uite-l acolo! nu-i nicăieri! e peste tot!… Mai stai măcar o zi, mai stai măcar o noapte, să-l ascultăm pe tot, fără de legi, să-l căutăm… nu vreau să se oprească, să moară de…

Dinspre adânc, dinspre înalt, dinspre iubire am auzit şi am crezut: e glasul tău, durerea ta... nimeni/nimic (din tot!) nu poate fi mai frumos n-atâta valmă ş-atât rău!... Nimeni/nimic (din tot!) nu poate să ne-aducă ce am uitat cu-atâta preţ/dispreţ mârşav, ce am călcat cu tălpi, cu vorbe, cu şenile,…

Doamnă, fie-ţi bună dimineaţa toată...!... Ceastă dimineaţă, ca un fel de ler, bate la fereastră, pune la muşcată două vorbe calde: veşnic, efemer!... Nimeni nu pricepe că pot sta alături ceste două vorbe, n-are când şi cum... când le iei în casă, le înşiri, le mături şi le-arunci la foamea…

Chiar lângă marginea cestei simple biserici aud sufletul fetiţei de zăpadă cum cerşeşte o lumânare aprinsă şi cum încearcă să (nu) mai creadă în tânguirile şi-n metaniile credincioşilor cu inimă din ce în ce mai învinsă, cu trup din ce în ce mai cuprins de ghearele şi de hohotele unui…

A murit fetiţa de zăpadă, astăzi, părăsită, pe la prânz...!... Nimeni nu a fost să o audă, s-o salveze...nimeni nu a plâns, nimeni nu s-a dus să-i pună gheaţă pe durerea-i şi pe trupul cald, nimeni nu i-a dat nici o secundă din atât adânc şi-atât înalt! A murit fetiţa…

Moto: "mândra stă la sărutat/ ca grâul la secerat" (folk lore) Ce lungă şi frumoasă aşteptare cu toamna-n suflet, lângă depărtare, cu ochii pe fereastră, până unde crezi că iubirea, poate, se ascunde şi te pândeşte, goală şi flămândă, să vadă cum şi dacă stai la pândă şi să audă…