Mă sui în autobuz. E duminică. E ora șapte și douăzeci și șapte, antemeridian. Nădăjduiesc să nu mă mai sâcâie nimeni cu decibeli orali peste limitele admise de bunul simţ. Mă aşez şi deschid o carte cu psalmi. Cu fiţe de doamne/dive sus/puse, din staţia Ţiglina Unu urcă două trăncănitoare de serviciu pe traseul lui 9. Se năpustesc elegant şi ocupă locuri faţă-n faţă, uite-aşa, pentru ca să-şi vadă gesturile, să-şi controleze mişcările, să se-nţeleagă, ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Acesta-i ulciorul... bea-l până la capăt,/ acum şi aici, fără milă... bea tot -e vinul nădejdii, dar şi al uitării.../ prieten de timp, şi de loc, şi de mod!Bea tot... şi aşează-ţi urechea pe lutul/ în care stă duhul - şi diavol şi sfânt -mai toarnă o dată, mai umple o dată/ cest gol ca o groapă în cer şi-n pământ!Şi spune ce-auzi - eu aud murmurare/ adâncă şi naltă, aud rugăciuni:e duhul iubirii, dar şi ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Deseară... vin să-ţi spun că-i bună seara/ când sunt şi stau la tine... şi-ţi arătcât de frumoasă-i zodia fecioarei/ departe şi ferită de prăpădfiindcă-mi trece pacea şi iubirea/ prin fel... deseară mă înalţ şi vin(lunatec) să-ţi scot ochii la plimbare,/ încet şi-n veacul veacului... Amin!Ştii bine - eu ţi-am zis (în tot de-a una)/ despre tristeţea ochilor închişi -nu poţi să stai aşa, cu întuneric,/ pe/su ...

Chiar am uitat de când nu am mai primit o scrisoare alcătuită cu peniţa şi cu cea mai caldă cerneală din necunoscut. O scrisoare pură şi simplă. Cu litere frumos articulate, ca-n documente de cancelarie, ca-n urice domneşti. Întocmită de-un orfevru, parcă. O scrisoare scurtă şi cuprinzătoare. Convingătoare, mai ales. Am primit-o ieri, la biserică. Mi-a adus-o cea mai vrednică şi frumoasă poştăriţă din cel mai năzdrăvan Cartier gălăţean. Paranteză: pentru cine nu � ...

Oare cum ai putut să crezi? Cine te-a îndemnat să pui la îndoială onestitatea-mi legendară? Ce gânduri nefaste au pus stăpânire pe tine? Ai auzit vreodată (de-a lungul vremurilor şi timpurilor) că vrun Cineva a dorit ori a îndrăznit să caute aiastă uriaşă Privire? Şi doar ţi-am spus şi ţi-am scris de mii de ori că nu sunt în stare să pot râvni enorma privire Cleopatră, că nu sunt în stare nici măcar să pot termina o scrisoare la lumina ochilor săi! Şi doar ai auz ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Auzi cum trece sufletul prin vreme şi-alunecă spre geamurile tale?!... El e trimisul sfânt al rătăcirii şi-al veşnicei pândiri universale, al mersului cu gândul şi cu pasul prin gol, din hieroglifă-n hieroglifă, prin tot ne/cunoscutul fără milă şi împărţit al toţi, deopotrivă! E pasărea rotundă, în plutire, pulsând, măiastră, prin perfecţiune, prin jocul sapiens al întâmplării, prin pur şi simplul inimei-a ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Vine de-acolo!... stau în calea ei!/ altfel, o pierd! e ultima-ncercare!e ultima mea şansă, dar şi-a ei,/ de-a fi alături, până la uitare!Dacă o pierd, voi regreta enorm,/ voi da indiferenţei mele samă:va să rămân nevrednic, blestemat,/ momâie inutilă şi infamă!Eu ştiu că-n astă lume-i cel mai rău/ să nu mă uite nimeni, niciodată!Nu-i bine să ratez... am mai ratat/ această întâlnire delicată,şi am văzut... da ...

Îmi plac reproşurile argumentate. Sunt cum nişte învăţături. Cum nişte pilde. Şi nu dezavuez niciodată şi nici într-un fel spusele celui care mă face măgar când sunt măgar şi zimbru când sunt zimbru, nu invers. Însă, dacă-s vultur şi cineva mă face sticlete, ori invers, n-am decât să mă consider calomniat şi să procedez ca atare, arareori, sau să mă amuz copios, adeseori. Nu-i bine aşa?... Sigur că da! Şi, ca să nu mai conjug mult timpul pierdut, rezum: printr-o ...

Două zile, în stil parodic-pamfletar, descoperiţi (pe acest colţ al curioşilor) prin ce fel de trecut au trecut cei aflaţi pe caprele schilodite ale cestei biete Românii! Aşadar, iacătă!Căutam (prin râpi, prin poduri, prin algebră, printre stele)/ generaţia de mâine, dorul meu ş-al mândrei mele!/ Aveam mulţi nervi! Şi-aveam şi-o vacă sinceră, galbenă, dreptunghiulară!/ Şi fugea, mânca-o-ar lupul, după frunze, tocmai în gară!/ O sugea viţelul pe toată! Nu prea avea ...

În fiecare zi, de câţiva ani buni, cum se zice (de câţiva ani răi, ar fi fost mai bine zis, nu?), o văd la colţul farmaciei. Stă şi tace. Nu cere. Nu priveşte la cineva anume. E o bătrână. Tare bătrână. O femeie uitată de ai săi, uitată de ai noştri şi de ai voştri, dar, mai ales, uitată de Partidul şi de Statul Nesimţirii. Ridurile-i accentuate demonstrează că biata alcătuire omenească se află printre primele în topul Suferinţelor trimise pe Pământ şi aplicat ...