Unul dintre jucătorii cu experiență ai Oțelului din sezonul precedent ne-a vorbit deschis despre motivele pentru care s-a ratat promovarea.
Dan Popescu a revenit la Galați să joace pentru Oțelul în Liga a III-a, ca să pună umărul la promovarea echipei în al doilea eșalon, doar că a rămas cu umărul accidentat, neplătit din noiembrie 2020, trimis să se antreneze singur după ce le-a cerut socoteală conducătorilor în iarnă, iar acum și fără contract.
- În ce raport contractual mai ești cu Oțelul în clipa de față?
- Nu mai am contract cu Oțelul. Am avut pe un sezon, cu opțiune de prelungire în caz de promovare. Din păcate, nu am reușit să promovăm, iar acum sunt liber de contract, cu toate că am avut oferte duble înainte de a veni aici, însă am ales cu sufletul atunci. Am depus un memoriu la Federație, ca să-mi primesc banii, pentru că n-am mai fost plătit din noiembrie 2020 și era normal să-mi depun, pentru că nimeni nu mi-a zis nimic de bani, că ar fi probleme sau ceva de genul. Practic, am fost lăsat așa.
- Ce crezi că i-a lipsit Oțelului în sezonul precedent pentru a promova?
- Cred că am avut cea mai bună echipă din cele două serii în care ne-am luptat pentru promovare, dar, din păcate, nu am fost un grup unit, asta este părerea mea. Noi am avut jucători cu nume, cu experiență, de valoare, dar n-am fost uniți, a jucat fiecare după calitățile sale, după cum a știut el, și nu s-a pus totul în slujba echipei. Aici cred că s-a făcut diferența.
- Cum te simți după accidentarea de la returul barajului cu Foresta?
- Din păcate, m-am accidentat la umăr după meciul cu Foresta, chiar la final, în minutul 90. Mi-a sărit umărul, l-am ținut apoi imobilizat într-o orteză timp de două săptămâni, am fost și la controale medicale. Mi s-a spus că trebuie să mă operez. Din păcate, nu m-am operat încă. Deși e obligația clubului, nu a fost plătită operația până acum. Ei mi-au promis că o să mă opereze, dar a trecut o lună și tot așa sunt. Cu tot cu recuperare, cam într-o lună sunt din nou apt după operație, nu e ceva dificil. Practic, eram apt deja dacă se făcea.
- Ce planuri ai pentru noul sezon? Ai discutat cu cei de la Oțelul pentru prelungire?
- În primul rând, vreau să mă operez, să mă fac bine, să fiu apt 100 la sută. Îmi doresc să-mi găsesc o echipă unde să pot să joc, consider că pot să mai fac față lejer chiar și la Liga a II-a. Am demonstrat că sunt bine pregătit fizic și că pot să joc în continuare. Vom vedea ce va fi.
- Cum i-ai simțit pe suporterii Oțelului în tot sezonul precedent?
- Știam ce înseamnă Oțelul și suporterii săi. Chiar dacă a fost pandemie, galeria a fost mereu alături de noi în deplasări. Chiar dacă știu că sunt dezamăgiți de câțiva ani, că n-au reușit să promoveze, ei merită cu siguranță să fie cât mai sus. Ca suporteri, Oțelul e deja în prima ligă. Chiar au fost și alături de mine și le mulțumesc pe această cale, pentru că am avut o perioadă mai grea în iarnă. Am fost să cer banii echipei și am fost trimis să mă antrenez singur aproape două luni, fără antrenor, fără preparator, fără nimic. Dar suporterii au fost alături de mine în toată această perioadă.
- Ce regreți cel mai mult din această a doua perioadă petrecută la Oțelul?
- Am simțit că cei din conducere nu sunt aproape de noi. Am simțit că nu e totul în regulă, dar nu s-a comunicat cu noi despre problemele avute de club. Am fost păcăliți că vom avea banii la timp, că vom avea condiții de promovare, dar n-a fost deloc așa. Auzeam și noi jucătorii cum veneau tot felul de memorii din urmă, tot felul de datorii, vă dați seama că s-a ajuns și la 6-7 luni de neplată a salariilor pentru jucători. Iar la condiții, erau unele zile când nu era apă și ne spălam cu găleata. Au fost condiții foarte grele, dar îmi pare rău că nu s-a promovat, pentru că suporterii meritau asta.
