Într-o discuţie amplă cu primarul Galaţiului, facem radiografia proiectelor finalizate până acum, a performanţelor echipei din Primăria Galaţi, a dificultăţilor întâmpinate, creionând şi modul în care edilul vede munca în administraţie, dar şi felul în care îşi doreşte să se desfăşoare proiectele aflate în derulare. Astăzi, episodul I.
A.O.: A trecut un an de la cel de-al doilea mandat. Faceți, vă rog, o descriere scurtă a ce s-a întâmplat.
I.P.: Mi-ar fi plăcut ca lucrurile să se fi întâmplat ceva mai rapid, ținând cont că lumea e obișnuită cu ritmul meu. Se pare că imediat după câștigarea alegerilor, lumea s-a mai relaxat puțin. Câteva tempouri au fost pierdute, inclusiv eu poate că am avut un moment de relaxare, dar se returează motoarele și cele două, trei tempouri, pe care eu, cel puțin, le-am identificat ca fiind puțin prea lungi față de ceea ce ar trebui să fie, vor fi recuperate și, cel puțin odată cu lansarea noilor axe europene de accesat bani, vom recupera timpii necesari.
A.O.: Vă referiți și la proiectele deja aflate în derulare, cum că ar fi fost întârziate?
I.P.: Nu, mie mi-a venit greu, foarte greu la începutul primului mandat din mai multe privințe. Pe de o parte, lumea mă acuză că am preluat multe proiecte provenite de la Marius Stan. Adevărul este că eu am preluat de la Marius Stan niște proiecte doar pentru a fi duse la bun sfârșit. Era de noaptea minții să nu le fi dus. Cum ai putea să spui, “nu, domnule, îngheață-le așa cum sunt și ne ocupăm noi de altele”. E vorba de pregătirea celorlalte proiecte, studii, indicatori, finanțare. Din păcate, și cred că aici a fost partea de care vă aminteam puțin mai devreme, întârzierea a fost cauzată și de faptul că inclusiv guvernul României a întârziat neîngăduit de mult lansarea ghidurilor de finanțare pentru a putea accesa fonduri europene. De acolo vine marea majoritate a banilor, dincolo de două împrumuturi pe care le mai facem noi pe ici, pe colo, sume consistente pentru noi de altfel, dar grosul banilor a venit din fonduri europene. Neștiind, de fapt, ce se dorește, lumea a mai întârziat pe principiul “lasă, că o să apară ghidurile și vom ști și noi ce să le cerem proiectanților”.
A.O.: Există vreun mecanism de verificare, de către UE, a folosirii acestor fonduri?
I.P.: Evident. Sunt exact aceleași mecanisme care funcționează și pentru celelalte achiziții. Mă amuz când aud luări de poziție de genul: ”Nu știu care primar nu a atras fonduri europene pentru că nu putea să fure.”
A.O.: S-ar putea fura acești bani?
I.P.: Hm, românul e inventiv. Hai să formulăm astfel: nu te fură funcționarul public, pentru că prin fața lui trec doar niște acte, niște hârtii. Dacă există cineva care să știe ce se poate face în acest sens, atunci el este cel ce implementează proiectul, și anume constructorul, pentru că doar el știe ce material folosește, dacă au fost respectate cantitățile, nu există cineva din primărie care să stea 24 de ore din 24 să vadă dacă într-adevăr au fost 50 de metri cubi de beton turnaţi sau au fost, în realitate, doar 49. Licitațiile sunt la fel pentru toți, aceleași proceduri.
A.O.: Există contestații față de organizarea acestor licitații?
I.P.: De când sunt eu, au fost doar una sau două contestații, nimic mai mult.
În Parcul lui Durbacă, de 20 de ani nu s-a întâmplat nimic
A.O.: Ce proiecte majore aveți pentru Galați în viitorul apropiat?
I.P.: Cred că cel mai important proiect, de departe, care va repune orașul Galați pe hartă, e Faleza Dunării, care va beneficia, cel mai probabil, de fonduri europene de aproximativ 25 de milioane de euro. Nu știu dacă vor fi de ajuns, cel mai probabil, nu. Chiar astăzi am avut o discuție cu reprezentanții APDM Galați cu care am dori să intrăm într-o formă de parteneriat, pentru că și ei, la rândul lor, pot atrage altă sumă consistentă de fonduri europene, evident, folosibilă doar într-un anumit scop, și anume, punerea în siguranță a malurilor, pentru evitarea daunelor produse de următoarele inundații și cred că dacă se va reuși acest joint venture (societate mixtă, n.red.) viitor, eu cred că faleza va deveni un landmark (reper, n.red.) nu doar pentru Galați, ci poate pentru întreaga Românie. Acesta e cel mai important proiect, după care îmi doresc să duc la bun sfârșit celălalt proiect, de suflet, pot să-i spun de data aceasta, Valea Țiglinei, care până acum a fost amenajat cumva pe bucățele. ”Parcul lui Durbacă”, cum i se mai spune, mă refer la “Parcul Coposu”, care e uitat, de douăzeci de ani nu s-a mai întâmplat nimic în el, va căpăta o nouă față, suntem în stadiul de proiect tehnic, urmează a fi depus pentru finanțarea prin fonduri europene. Am în vedere restul de infrastructură rutieră, în mod special cea care deține și segmentul de cale ferată, strada Ștefan cel Mare, Depoul, acestea vor fi axele principale. Ne bazăm fantastic de mult pe fondurile europene, asta și pentru că avem exercițiu în a le atrage.
A.O.: Există dinainte o echipă formată în acest scop, în primărie?
I.P.: Veți fi surprinși să aflați, dar eu, de la început, de când am preluat funcția în primărie, nu am adus pe nimeni din afară. Am folosit aceiași oameni, pe care, însă, i-am rotit între ei. A fost poate marele meu avantaj faptul că, fiind director la Ecosal, timp de trei ani anterior, m-am “lovit” de dumnealor în diferite ipostaze și îi cam știam, atât pe cei din primul eșalon, cât și pe cei din eșalonul secund, [ştiam] cam ce le poate pielea. Când am venit primar, le-am oferit marii majorități a celor din eșalonul doi ocazia de a se afirma: directoarea economică era directoare adjunctă atunci, am promovat-o pe primul loc, pentru că am crezut foarte mult în dumneaei și nu m-a dezamăgit. Pe directorul, la momentul respectiv, de la Utilități publice l-am numit director la Investiții, pentru că mi s-a părut că era mai priceput sau că se irosea în zona utilităților publice, pentru ceea ce știa el să facă.
A.O.: Puteți să estimați cam cât din personal se elimină după alegeri pentru a se crea noua echipă?
I.P.: Nimeni nu e exclus. Am să vă spun mai întâi ce se întâmplă de fapt și apoi ce cred eu că ar trebui să se întâmple. Că e diferență. Echipa primăriei nu e musai echipa lui Pucheanu, ci echipa Primăriei Galați e printre cele mai bune, poate cea mai bună din ultimii 30 de ani pe care a avut-o primăria. Rezultatele, care de altfel se văd, nu se datorează exclusiv lui Pucheanu, ci faptului că am reușit să fac un grup de lucru și să găsesc oamenii potriviți pe care să-i împing pe locurile potrivite. Cam asta ar trebui să facă un antrenor, iar statutul meu e și acela de antrenor. Ce cred eu că ar trebui să se întâmple? Eu cred că legislația românească ar trebui să se schimbe după modelul american. S-a schimbat președintele, în 24 de ore, la nivelul tuturor instituțiilor, președintele are capacitatea de a schimba până la un anumit nivel tot. De ce? Păi, vorbind de administrație publică locală, cel mai probabil, fiecare primar în parte se va plânge sau va avea posibilitatea de a se plânge sau va avea ocazia să se plângă de greaua moștenire. Greaua moștenire când vine vorba de lipsa de performanță a anumitor oameni, greaua moștenire legată de partea financiară etc.
În imagine, primarul municipiului Galaţi, Ionuţ Pucheanu
Dacă un om a câștigat alegerile cu un anumit proiect, de ce să nu-i dai ocazia să și-l și pună în aplicare fără a avea niciun fel de opreliște sau fără a mai avea scuze, fără a-și mai găsi scuze? Eu nu spun că, dacă a venit Pucheanu, trebuie să se schimbe toată primăria, câteva sute de angajați, nici pe departe. Dar, la nivelul structurilor, dacă avem șase directori și, poate, la nivelul unei structuri de șefi servicii, lăsați omul să și-i schimbe. Pe de altă parte, îi dai posibilitatea celui care vine după tine, și așa ar fi corect, să-și încropească propria echipă. Pe de altă parte, funcționarul public ajuns director știe că nu e legat de glie, nu e legat de primar, am dat concurs, am căzut și pe subiect, uite-mă director. Nu mă mai schimbă nimeni. Pot să vină cincisprezece primari după acesta. Atâta vreme cât ca director e condiționat de viitoarea alegere a primarului, cu siguranță va trage și el de o sută de mii de ori mai mult ca proiectele să fie duse la timp la bun sfârșit. Unii ar spune că ar fi o formă de politizare. Da, ar fi, în permanență, dar e datoria celui ce ajunge să fie votat să-și găsească profesioniști, pentru a evita ca atât el, cât și echipa pe care o manageriază să se facă de râs.
A.O.: Rezultă de aici că echipa ar trebui să fie aleasă din cadrul primăriei.
I.P.: Da și nu! Când spun da, o fac în ciuda faptului că funcționarii sunt hârşiți, au metehne, dar ceea ce vă pot spune despre administrația publică locală și centrală, 99 la sută nu o înțeleg. Și este aproape 99 la sută de înțeles.
A.O.: Cine nu înțelege?
I.P.: Cetățeanul și, din păcate, nici funcționarul. Eu cred că legiuitorul, atunci când a gândit noianul ăsta, nu a realizat că legea administrației locale și cu logica nu se întâlnesc nici măcar… la infinit.
A.O.: Cum colaborați cu opoziția și ce aveți să le reproșați consilierilor locali ai partidelor non PSD?
I.P.: Din păcate, politica în România în mod special și mai ales partea de opoziție se rezumă la a fi împotrivă. Este de datoria noastră să nu fim de acord. Pentru că nici nu răspunzi dacă ai inițiative, tu trebuie doar să arăți că oponentul nu e în stare de nimic sau să nu fii de acord cu el. Atunci când ești doar împotrivă, e foarte ușor în opoziție, ba mai mult, am s-o mai spun, deși am mai spus-o și în diferite emisiuni, cred că în România, indiferent de partid, atunci când te afli în opoziție, se merge pe următorul dicton: nimeni nu-ți poate da ce-ți pot promite eu. Cerul e limita. Ce vreți? Pensii? Cât să fie? Un milion de euro la fiecare? Un milion vă promit. Problema e când te apuci de treabă. Nu-mi place când te poziționezi contra, indiferent care este natura proiectului de hotărâre de Consiliu Local. Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, marea problemă a opoziției, și nu doar de acum, ci dintotdeauna, pe lângă scăderea calității omului politic din România, e faptul că nu cunosc administrație. Dacă ai cunoaște un minimum de administrație publică, ai avea un filtru propriu atunci când vii și pretinzi ceva. Și atunci din zece inițiative ale tale, tu cu tine, îți treci doar două. Dacă îi mai aplici încă un filtru al temerii că va râde lumea de tine că vii cu inițiativa asta, s-ar putea să-ți rămână una sau niciuna, sau data viitoare, când vei mai avea inițiative, te vei gândi de mai multe ori dacă proiectul ăla e fezabil, are o finalitate, are niște adresanți, ca să mă exprim așa.
A.O.: Unde ați învățat administrație publică? Din ce stadiu al evoluției dvs. profesionale?
I.P.: Mulțumesc lui Dumnezeu, dacă ar fi să sfătuiesc pe cineva care ar vrea să urmeze o carieră politică și în special administrativă, l-aș sfătui să urmeze Facultatea de Drept sau măcar de Administrație Publică. Pe mine m-a ajutat fantastic de mult ca să înțeleg natura termenilor, să știu unde e sediul materiei, ca să mă exprim ușor mai doct, de a înțelege logica legiuitorului, care a fost gândirea de bază și ce a vrut să obțină. Dacă vii dintr-un alt domeniu, vei avea un delay (întârziere - n.red.) foarte mare până când vei asimila toate aceste informații. Un alt mare avantaj a fost faptul că am reușit, timp de trei ani de zile, în prealabil, să fiu directorul Ecosal-ului. Acolo unde făceam minimum jumătate din activitățile pe care le fac acum ca primar. Mi-a fost mult mai ușor și, da, am spus-o și în ultima ședință de Consiliu Local, evident, specializarea la locul de muncă este importantă, dar mie cele pe care le-am amintit îmi oferă bagajul de cunoștințe pe care îl am în momentul de față.
A.O.: În cât timp o astfel de persoană poate dobândi cunoștințele necesare pentru a înțelege poziția consilierilor și a se plia corespunzător intențiilor sale pe aceasta, din perspectiva alternanței la guvernare?
I.P.: Am să vă relatez un dialog apărut într-o revistă națională. Alternanța e foarte bună și e normal să existe. În schimb, pentru a-ți lăsa amprenta în sensul bun, ca primar, ai nevoie de minimum două mandate. Și deschid acum ușa relatării dialogului: acum câțiva ani, la București au fost invitați patru sau cinci dintre cei mai mari urbaniști ai Europei. Arhitectul-șef al unui oraș din Suedia a fost întrebat de către un jurnalist român cum se întâmplă la ei lucrurile, cât de mult își pun ei amprenta pe dezvoltarea orașului și cum e relaționarea cu primarul. Omul a răspuns așa: În primul an, primarul se obișnuiește cu funcția. În al doilea an, ia contact cu problemele, în al treilea an, le conștientizează și în al patrulea, găsește soluții problemelor. Evident că următoarea întrebare a fost ce va fi după. Răspuns: Noi, ca arhitecți, ne rugăm să n-o luăm de la capăt.
Eşecul cel mare este că nu am atras un mare investitor
A.O.: Care e cea mai importantă realizare a administrației Pucheanu și cel mai răsunător eșec?
I.P.: Cred că în primul mandat, de departe, a fost rezolvarea problemei cu termia. Nu vreți să vă imaginați unde ar fi fost Galațiul acum, dacă acea idee nebunească, așa cum au catalogat-o extraordinar de mulți, nu se realiza. E vorba de o idee care nu a fost câtuși de puțin combătută de opoziție, pentru că toată lumea era convinsă că îmi voi rupe gâtul.
Când lucrurile au prins contur și s-au și realizat, era mult prea târziu ca să mai ai o poziție diametral opusă cu lucruri care deja dădeau roade. Cred că astfel am acoperit o gaură de douăsprezece milioane de euro anual, care creștea de la an la an. Dacă mă întrebați ce înseamnă în prețurile de astăzi, cel mai probabil că gaura în dreptul Primăriei Galați ar fi fost de minimum 20 de milioane.
A.O.: Cam cât înseamnă asta din totalul fondurilor de care beneficiază primăria?
I.P.: Pot spune că Galațiul nu-și permite să aloce din propriul buget mai mult de zece, maximum douăsprezece milioane de euro pe investiții. Asta dacă n-am avea fonduri europene, dacă n-am avea împrumuturi, dacă n-am avea alte forme de finanțare și am beneficia doar de ce ne vine de la guvern și ce strângem de la cetățeni. Imaginați-vă că s-ar fi dus în primul an, pe termie, bugetul de investiții al Galațiului pe doi ani de zile.
A.O.: Cât reprezintă fondurile europene din totalul intrărilor obișnuite la bugetul primăriei?
I.P.: Noi am atras fonduri europene pe exercițiul financiar care se termină acum, în valoare de 203 milioane de euro, în patru ani de zile, asta înseamnă că am atras bugetul primăriei pe 20 de ani în patru ani!
A.O.: Care ar fi eșecul dvs. cel mai dureros?
I.P.: Eșecul cel mare, îl pot cuantifica în dreptul meu, deși nu e musai vina unui primar, indiferent unde se află el, e nereușita atragerii unui nume sonor la nivel de mare investitor pe care să fi reușit să-l aduc la Galați. Dar aici deschid o paranteză, pentru că nu ne putem rezuma doar la enunțul nereușitei de a aduce un investitor major la Galați. Opțiunea venirii într-un loc sau altul este eminamente a investitorului. E aceeași logică pentru care ți-ai cumpărat apartament în Mazepa și nu în Micro 40. Păi, așa am vrut eu. Așa face și investitorul. S-a dus la Buzău. De ce? Poate infrastructura e mai avantajoasă sau ceea ce caută el efectiv a găsit la nivelul forței de muncă, foarte multe variabile. Facem lobby-ul necesar și sper ca pe undeva la sfârșitul mandatului acestuia să avem un investitor mare.
Alte detalii din discuția cu primarul municipiului Galați, Ionuț Pucheanu
A consemnat Adrian Onicescu
Adrian Onicescu este jurnalist freelancer, absolvent al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii Hyperion, de loc din Târgovişte, stabilit în Galaţi, căsătorit, administratorul afacerii familiei, pasionat de istorie, fost ofiţer radiotelegrafist de marină la Tulcea, Constanţa, Atena (Grecia) şi Haifa (Israel).
