Am discutat cu Jeffrey Keuntae Kim (foto), manager principal al secretariatului pentru coordonarea acţiunilor pe teren ale Asociaţiei Good Neighbors, înfiinţată în Coreea de Sud în 1991, cu scopul declarat de a acorda ajutor umanitar internaţional şi de a eradica foametea. La momentul actual, asociaţia intervine în 192 de comunităţi din 40 de ţări, iar după invadarea Ucrainei de către Rusia, România a devenit unul dintre punctele unde asociaţia este prezentă şi activă.
- Asociația pe care o reprezentați, Good Neighbors, a ajutat refugiați în urma unor dezastre naturale, dar și a războiului, din diferite regiuni ale lumii. Cât de asemănătoare sau de diferită este situația pe care ați găsit-o la frontiera româno-ucraineană?
- După cum am menționat, situația de aici diferă de altele în trei aspecte: capacitatea de primire a țărilor-gazdă, ospitalitatea cetățenilor, folosirea mijloacelor de telecomunicație.
În ceea ce privește capacitatea de primire a țărilor-gazdă, trebuie menționat că, în majoritatea cazurilor de dezastre cauzate de oameni, atât țara de origine a refugiaților, cât și țara unde se adăpostesc aceștia sunt subdezvoltate sau în curs de dezvoltare, vezi Siria, Myanmar, Sudanul de Sud - drept țări de origine și vecinii lor. În principiu, guvernul țării-gazdă are responsabilitatea adăpostirii acestor persoane smulse cu forța din locul lor de baștină, iar organismele internaționale implicate în sprijin umanitar, precum ONU și fundațiile internaționale, nu se pot implica direct decât dacă guvernul respectiv o cere. Și majoritatea țărilor-gazdă cer imediat ajutor internațional, iar organismele menționate lansează mecanisme umanitare coordonate, în cooperare cu guvernele implicate și cu asociațiile umanitare internaționale. În acest caz, însă, țările-gazdă, inclusiv România, Polonia și Ungaria, sunt membre UE și au capacitatea de a găzdui și de a acorda servicii umanitare minime, în același timp fiind activată colaborarea la nivel statal în UE, mai degrabă decât cea cu agențiile ONU.
Când ne referim la ospitalitatea cetățenilor, în alte situații, cetățenii țărilor-gazdă au arătat ostilitate către refugiați, iar integrarea acestora a avut de depășit multe obstacole, fiindcă populația considera că, în primul rând, refugiații sunt un pericol la adresa siguranței comunității-gazdă și sunt susceptibili să comită infracțiuni, în al doilea rând, ajutorul internațional vine doar către refugiați, nu și către ei, iar în al treilea rând, pe termen lung, intrarea refugiaţilor pe piaţa muncii le-ar pune în pericol comunităţilor-gazdă asigurarea traiului de zi cu zi. Dar aici, de această dată, am fost martorul existenţei unor voluntari locali complet dedicaţi să-şi demonstreze ospitalitatea nu doar verbal şi la nivel de principiu, ci și prin acţiune. Nu sunt sigur cât timp poate dura acest fenomen, oamenii pot obosi dacă se prelungeşte foarte mult situaţia.
Un alt aspect distinctiv este folosirea mijloacelor de telecomunicaţie. Tehnologia schimbă lumea nemaipomenit de mult. Din experienţa mea anterioară, în Africa, Asia şi Orientul Mijlociu, grupuri uriaşe de populaţie refugiată doar treceau graniţa, fără să ştie cum să reacţioneze şi să răspundă în cazul unei asemenea situaţii de urgenţă. De aceea, societăţile umanitare internaţionale, în colaborare cu guvernul-gazdă, pun la dispoziţie un anumit spaţiu comun, asigurând securitatea şi un nivel minim de confort, adică o tabără pentru refugiaţi.
De această dată, refugiaţii ucraineni îşi găsesc adăposturi temporare prin Facebook, Airbnb, Whatsapp şi alte aplicaţii. Îşi pot rezerva un bilet de tren pentru Germania în timp ce trec Dunărea cu bacul. Găsesc, tot online, restaurante care le oferă refugiaţilor mese gratuite. Tot tehnologia îi uneşte şi pe toţi voluntarii şi donatorii de pe cuprinsul întregii ţări, evident, în directă legătură cu ospitalitatea cetăţenilor. Acest fapt schimbă complet datele problemei în ceea ce priveşte ajutorul umanitar. Persoane forţate să-şi părăsească locuinţele şi care nu aveau altă alternativă decât să treacă graniţele în grupuri mari, cărora le împărtăşeau soarta, sunt astăzi capabile să îşi planifice acţiunile de supravieţuire în avans şi să caute o soluţie, graţie tehnologiei.
- Pe o scară de la 1 la 10, ce note aţi da reacţiilor autorităţilor române la criza actuală?
- O întrebare la care este greu de răspuns (râde). Ca persoană însărcinată cu ajutorul umanitar internaţional, străin fiind, respect în totalitate procedurile şi protocolul, precum şi deciziile luate de autorităţile locale. Dar un comentariu, evident, din perspectivă externă, dacă vreţi, ar fi că răspunsul iniţial a fost şi este cel potrivit, imediat şi desfăşurat rapid. Bineînţeles, mare parte din acest răspuns a fost posibil datorită contribuţiei nepreţuite a voluntarilor şi oamenilor cu suflet mare. În timp ce multe acţiuni diferite, fragmentate, sunt desfăşurate de persoane private, rolul guvernului central este COORDONAREA. Aceasta înseamnă nu doar conectarea şi colectarea eforturilor individuale, evitând dublarea serviciilor, ci şi asigurarea că serviciile se fac mai eficient, sustenabil şi la nivel macro, pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung.
Foto: Marian Calestru
Am apreciat desemnarea coordonatorului principal în persoana drei Andra Costache (subprefect de Galaţi - n.a.) ca fiind un efort oficial făcut în timp util pentru a organiza grupul unic de coordonare, ceea ce merită laude. DAR recunoaşterea şi aprecierea participării active a cetăţenilor a fost cea mai semnificativă cheie a succesului, fiindcă, până azi (14 martie - n.a.), coordonarea entităţilor guvernamentale rămâne incompletă. Un mecanism de coordonare comprehensiv, care să includă societatea civilă şi ONG-urile, va fi crucial pentru succes.
- Multe ONG-uri româneşti şi simpli cetăţeni i-au ajutat pe refugiaţi din prima zi şi încă o fac. Aţi putea să le daţi vreun sfat din experienţa dvs. anterioară?
- Acesta este cel mai uimitor lucru pe care l-am găsit aici. Voluntariatul continuu, complet dedicat şi neobosit a făcut ca acest răspuns la criza refugiaţilor din Ucraina să fie unul remarcabil şi distinctiv la nivel global. Dacă această operaţiune voluntară devine mai organizată şi armonizată pentru a asigura o intervenţie sustenabilă în timp, cetăţenii români au un motiv să câştige Premiul Nobel pentru Pace. Nu este, evident, numai cazul Galaţiului, de când am ajuns în Bucureşti, în Gara de Nord, am văzut mai mulţi voluntari decât refugiaţi într-un adăpost improvizat. Şi am fost martorul unei situaţii similare de mai multe ori de când sunt aici (am fost la Isaccea zilnic să întâmpin autobuzul cu care organizaţia noastră asigura transportul la Bucureşti). Această situaţie a refugiaţilor poate dura mai mult decât ne aşteptăm. Şi am văzut unii voluntari epuizaţi deja, iar alţii care se plângeau că efortul lor nu este eficient. Mă tem ca oboseala şi burnoutul să nu le transforme această reacţie de pură umanitate într-una de ură la adresa refugiaţilor. Va fi o cursă lungă. De aceea e necesar ca fiecare român, în calitatea sa de cetăţean responsabil al lumii, să managerieze voluntariatul ca pe o parte a vieţii, în ritmul propriu.
- Spuneţi-ne trei lucruri care v-au plăcut la oraşul nostru şi trei lucruri care v-au enervat.
- Mi-au plăcut traversarea Dunării la răsăritul soarelui, oamenii - cu sufletul pur, prietenoşi, cooperanţi, mâncarea friptă pe grătar de la Gaffino. M-au enervat automatele de parcare care nu funcţionau, maşinile parcate pe marginea străzilor înguste şi aglomerate din centrul oraşului şi faptul că nu există un restaurant coreean.
(EN)
If their effort is organized and sustainable, Romanian volunteers have a reason to win the Nobel Prize for Peace
I had a conversation with Jeffrey Keuntae Kim, Chief Manager in the global secretariat for field countries coordination of Good Neighbors, an organization founded in South Koreea in 1991 to make the world a place without hunger and to give international humanitarian aid. Good Neighbors is working now in 192 communities in 40 countries, Romania becoming one of the points where the association is present and active after the Russian invasion of Ukraine.
- Good Neighbors Association has helped refugees from natural disasters, as well as war, in different regions of the world. How similar or different is the situation you found on the Romanian-Ukrainian border?
As I mentioned, the current situation is clearly distinguished from others in three aspects: capacity of hosting countries, warm hospitality of citizens and use of telecommunication. When it comes to the capacity of hosting countries, a few things need to be said. In most cases of manmade disasters, both the refugees’ countries of origin and the hosting countries are under-developed or developing countries. Imagine Syria, Myanmar (Rohingya), South Sudan, DRC as a country of origin and its surrounding countries. In principle, the hosting country government has the responsibility of hosting and handling those forcibly displaced persons, and the international humanitarian actors, such as United Nations and International NGOs, may not be directly engaged, unless the government of the hosting country requests it. And most hosting governments are immediately calling for international cooperation and launching humanitarian coordination mechanisms in cooperation with the International humanitarian societies. But this time, hosting countries, including Romania, Poland, and Hungary, are EU states and have enough capacity to host and provide minimum humanitarian services, at the same time, state level cooperation from EU is activated rather than collaboration with UN agencies.
When talking about the warm hospitality of citizens, it must be said that, in other situations, citizens of host country expressed hostility toward refugees and extremely challenges to integrate with them, because they considered that, first of all, the refugees threat safety and security of host community and are more likely to engage with crime, 2nd, international aid flows into refugees rather than the host communities, and 3rd, long term, labor force participation of refugees will hinder livelihood of host communities. But this time I witnessed utterly dedicated and committed local volunteers to show their hospitality not verbally and notionally but in action. I am not sure how long this hospitality can last, people may feel fatigue if it is protracted though.
Another distinctive aspect is the use of telecommunication. Technology amazingly changes the world. From my prior experience in Africa, Asia and the Middle East, a huge population of refugees were just crossing the border, without knowing how to react and respond to the emergency situation. Therefore, international humanitarian societies in collaboration with the hosting government provide a certain communal space ensuring their safety and minimum level of wellbeing as a human being, we call it refugee camp.
But this time, Ukrainian refugees are finding temporary shelter via FB, Airbnb, Whatsapp, and other apps. They book a train ticket heading to Germany while crossing the Danube river. They find online restaurants providing free meals to refugees. Also it has been linking the entire supporting and volunteer network across the country, which is definitely synergized with the hospitality of the citizens. This is totally a game changer for the humanitarian situation. Forcibly displaced persons were swept along in the crowd and crossed the border in the past, now they plan how to behave and survive in advance and seek a solution thanks to technology.
- On a scale of 1 to 10, how would you rate the Romanian authorities' response to the current crisis?
- Very difficult question to answer (he laughs a.n.). As an International humanitarian actor, as well as a foreigner, I do fully respect the procedure and protocol of and decision made by the local authorities. But a comment from the external perspective if you want, initial response is proper, immediate, timely delivered. Of course a huge part of this response was possible thanks to the invaluable contribution of volunteers and warm hearted citizens. While diverse and fragmented actions are scatteredly implemented, the role of the central government is “COORDINATION”. This coordination means not only connection with and collection of individual effort, avoiding duplication of service, but also delivering service more effectively, efficiently, sustainable, and global in a short term, as well as long term perspective.
In photo, Jeffrey Keuntae Kim
I recognized that the designation of chief coordinator Andra Costache (Galaţi county subprefect n.a) is a timely, appropriate and official effort to set up the coordinating body that would highly deserve to be praised. BUT acknowledging the citizen’s active participation was the most significant key to success, since, as of today (March 14th), coordination among government bodies would remain an incomplete response. Comprehensive coordination mechanism, including civil societies and NGOs, will be crucial to success.
- Many Romanian NGO's and private citizens have helped the refugees since day 1 and are still doing it. Could you give them some advice from your previous experience?
- This is the most amazing point that I found here. Ceaseless, selfless, and tireless voluntarism made absolutely this Ukrainian refugee response globally remarkable and distinguished. If this voluntary operation becomes more organized and harmonized for far sustainable responding, Romanian citizens have a reason for winning the Nobel Peace Prize. This is not a story in Galaţi, but when I arrived at Gara de Nord, Bucharest, I saw more number of volunteers than refugees in a refugee shelter. And it has been witnessed several times when I visited there. (I have been there everyday to greet our bus operation between Isaccea and Bucuresti) This refugee situation may last longer than we expect. And I saw some volunteers are already exhausted, and some complaint its effectiveness. I am afraid that tiredness, fatigue, and burnout may change their pure humanity into hatred of refugee. It will be a long race. As a responsible global citizen beyond proud Romanian, manage this volunteerism as a part of life at your own pace.
- Tell us three things you liked about our city and three things you found annoying.
- Keeping in mind I was only here for a limited time, I loved crossing the Danube at sunrise, the pure, friendly and cooperative people, and the grilled food at Gaffino Restaurant. I found annoying the inoperative parking ticket machine, parked cars alongside the crowd and narrow downtown, and the fact that there is no Korean restaurant.
